Când brusc, privirea vameșului ucrainean nu mai era interesată de cei câțiva lei, dați sub forma unei “tradiții” de neam prost, am știut că ceva nu era în regulă. Dar, cu toate acestea, doar când peste huruitul unei vechi mașini industriale, cu treabă prin punctul de trecere a frontierei dintre România și Ucraina, de la Solotvino (Slatina), zgomotul provocator al pantofilor cu toc s-a suprapus, eclipsându-l, abia atunci mi-am întors și eu privirea.
Ca de fiecare dată în astfel de locuri, mirosea puternic a gaze de eșapament, a transpirație și acum, venind ca ceva nou pentru mine, și a erotism.
