Ocnișoara si crucea de Paști

2015-04-12 15.33.13
Crucea din hotarul Ocnișoarei

“Nană Mărie și baciu’ Ion că așa le ziceam noi,copiii din curte, veniseră și ei la Blaj, ca mulți alții, cu gândul să-și facă un rost. Altul decât îl aveau la ei în sat (Ocnișoara). Acolo în sat, nu mai era de trăit. Puseseră ăia cote, începuse să se vorbească despre colectivizare. Și ocnisorenii nu erau gazde prea mari. Pământ rău, sărăturos și pietros. De unde să scoți recoltă? De unde să dai? De unde să tot dai, că ăia cu cotele, parcă nu se mai săturau.Parcă erau sparți. Acum, ce-i drept, cât le trebuia lor pentru trai, făceau, că erau oameni harnici ocnișorenii și neam de neamul lor n-a murit de foame. Da’ ăia de la cote cereau,și iar cereau, și nu se mai săturau. Și-atunci. ăi mai tineri din sat au plecat. La ce să mai stea? Că nu mai era chip de trăit. Mulți oameni au plecat de prin sate atunci. Au plecat la Blaj, au plecat la Aiud, au plecat la Uioara. Unii au plecat și la Teiuș, care era un sat mai mare, da’ acolo puteai să capeți servici la cefere. Să ai un salariu pe vemea aia, nu era puțin lucru, mai ales pentru unul care se muta la oraș.”  Strada Petru Groza Nr 3, autor:Ion Moldovan

2015-04-13 15.50.12

Continue reading “Ocnișoara si crucea de Paști”

Vaidacuta

     

   DSC_0155

   Din punct de vedere administrativ, localitatea Vaidacuta, intră în componenţa comunei Suplac, jud Mureş. Este situată la baza interfluviului dintre râurile Niraj şi Târnava Mică, în unitatea geografică denumită Dealurile Cucerdea-Cerghid, subdivziune a Podişului Târnavelor. La recensământul din 2011, au fost înregistraţi 17 locuitori…

“când eram eu tânără, lumea nu încăpea în biserică…acum încăpem toţi!”-Tanti Minerva, unul din cei 17 locuitorii  ai satului

Continue reading “Vaidacuta”

Becheciul, lupul şi noi.

Cam cu aproximativ un an în urmă, imediat după ce mi-am cumpărat Vitara, am fost invitat de o gaşcă de baieţi la o ieşire în natură. Eu, doar copilot pentru  “Soso” de la http://www.vitara4x4.ro/, cu impresii mari şi tari la aceea vreme despre cum va arăta maşina mea.Între timp aceste aspiraţii s-au cam domolit, izbucnind ici şi colo, lămurindu-mă cu timpul, că ceea ce vreau să fac, se potriveşte perfect cu ce am, iar de ce să nu mărturisesc, “băgatul” banilor într-o maşina nu e pasiunea mea…

Într-o formaţie de cinci maşini am plecat spre locul final al expediţiei, Dealul Becheci. A fost o excursie pe cinste, unde am avut ocazia să savurez peisaje sălbatice şi  zgomot de maşini turate. Ciudată combinaţie ar zice ecologistul convins, dar mie imi place.

După  aproximativ 1 an, ne-am întors la locul faptei printre ciulini, marăcini, noroi, puţină zăpadă şi un rezervor fisurat.

Continue reading “Becheciul, lupul şi noi.”

Blog at WordPress.com.

Up ↑