Călător în spațiul estic
Din punct de vedere administrativ, localitatea Vaidacuta, intră în componenţa comunei Suplac, jud Mureş. Este situată la baza interfluviului dintre râurile Niraj şi Târnava Mică, în unitatea geografică denumită Dealurile Cucerdea-Cerghid, subdivziune a Podişului Târnavelor. La recensământul din 2011, au fost înregistraţi 17 locuitori…
“când eram eu tânără, lumea nu încăpea în biserică…acum încăpem toţi!”-Tanti Minerva, unul din cei 17 locuitorii ai satului
Am fost în această seară lângă oraş, într-un loc drag mie, locul unde mă dau cu Vitara. Am făcut acest traseu de mai multe ori, în toate anotimpurile şi de fiecare dată mă reîntorc .
Cam cu aproximativ un an în urmă, imediat după ce mi-am cumpărat Vitara, am fost invitat de o gaşcă de baieţi la o ieşire în natură. Eu, doar copilot pentru “Soso” de la http://www.vitara4x4.ro/, cu impresii mari şi tari la aceea vreme despre cum va arăta maşina mea.Între timp aceste aspiraţii s-au cam domolit, izbucnind ici şi colo, lămurindu-mă cu timpul, că ceea ce vreau să fac, se potriveşte perfect cu ce am, iar de ce să nu mărturisesc, “băgatul” banilor într-o maşina nu e pasiunea mea…
Într-o formaţie de cinci maşini am plecat spre locul final al expediţiei, Dealul Becheci. A fost o excursie pe cinste, unde am avut ocazia să savurez peisaje sălbatice şi zgomot de maşini turate. Ciudată combinaţie ar zice ecologistul convins, dar mie imi place.
După aproximativ 1 an, ne-am întors la locul faptei printre ciulini, marăcini, noroi, puţină zăpadă şi un rezervor fisurat.
Cu siguranţă Dacian Nisipeanu este un personaj aparte al vieţii dusteristice mureşene. Om de birou, notar de profesie, dar un remarcabil filozof al dreptului, cum singur se caracterizează, a fost pata de culoare din cadrul grupului. Iubea întâlnirile la “gura sobei”, unde era în stare să filozofeze despre Dacia Duster, ore în şir, stârnind amuzamentul asistenţei şi invidia celor care se preocupau de aspectele generale ale off-road-ului şi anume problemele tehnice. Într-un continuu vârtej emoţional, despre o alegere nu prea inspirată a proprii maşini (aşa considera el), a trecut de la extaz la agonie.
Continue reading “Dacian Nisipeanu-Vremuri bune, vremuri de poveste!”
Despre pasiunea pentru Off-Road, aş fi în stare să scriu şi să spun multe. A îmbrăcat multe forme, începând cu vise melancolice si terminând, iremediabil cu crize de isterie sau insomnii profunde. “Vinovat” pentru toată această pasiune este fără îndoială Cristian Dorobanţu. Daca nu m-aş fi întâlnit cu el, poate această pasiune nu exista sau cel puţin nu se manifesta un timp. Pasionat din motive financiare la început şi apoi din motive diverse, de la cele sentimentale la cele naţionale pentru brandul românesc cu miros de parfum franţuzesc, Dacia, am început cu un Logan albastru, pe care l-am şi botezat scurt: Matilda. Matilda şi-a făcut treaba patru ani, timp în care am părăsit asfaltul doar de vreo câteva ori şi atunci, având o grijă excesivă faţă de maşină. Continue reading “Despre Off-Road, “Hai Fetiţo! ”, “Pitica” şi nu numai…”
