Mândrie naţională

Am intrat în curtea mănăstirii, certat de Leo că vorbesc prea tare şi nu sunt pios când calc în locuri sfinte. Mă maimuţăresc şi mai tare, iar omul mă ignoră continuîndu-şi drumul pe aleea plină cu pietriş fin, de lângă o biserică mare, ortodoxă. Fie vorba între noi, nu prea sunt liniştit de felul meu. Muzica în surdină nu o pot asculta, iar de tăcere în locuri sfinte, nu poate fi vorba. Am fost adoptat de sânul unei ţigănci, nou născut fiind, mama, rămânând fără lichidul dătător de viaţă. Probabil din cauza asta am atâta energie în mine…
Continue reading “Mândrie naţională”

Blog at WordPress.com.

Up ↑