Gyula, Ungaria: Ungurul Bukur

Cetatea din Gyula pe timp de iarnă

Ungurul Bukur renunță în a-și mai trece mâna prin părul ce, de la o vreme, mai mult se chinuia să îi astupe creștetul capului aproape chel. Chelirea era inevitabilă și cu toate că el știa acest lucru, îi plăcea totuși să se alinte, simțindu-și încă părul bogat de pe lateralele capului cum îi mângâie degetele mâinii. Mișcările acestea, el le executa zilnic și aproape mecanic, prima peste creștetul capului aproape lipsit de păr, urmată, imediat și ca pe o consolare tardivă, de două treceri alternative prin părul încă bogat de pe ambele laterale ale capului. De la o vreme, gesturile acestea devenite însă tardive, îl însoțeau peste tot. La masă, cu prietenii, acasă, în timpul sau după slujba religioasă la care el participa consecvent, duminică de duminică, în vechea biserică românească din Gyula, fără a înțelege însă mare lucru dim predica pe care preotul o ținea credincioșilor.

Continue reading “Gyula, Ungaria: Ungurul Bukur”

Blog at WordPress.com.

Up ↑