Pe Piciorul Bârsănescu din Munții Maramureșului: domnul N, ciobanul și virilitatea neamului

IMG_20170917_081604-01
Piciorul Bârsănescu și locul de campare. O excelentă vedere către Vârful Farcău(1957m), cel mai înalt punct al Munților Maramureșului de pe teritoriul României, se deschidea în fața noastră

Lume mută, murdară și pironită într-un vârf de munte galben. Cu toate acestea, mă avânt înainte, fără să’nțeleg, de ce omul nu vorbește, când eu doar îl strig?! În tot acest timp, un vițel scurmă jucăuș din picior în fața mea, uitând pentru câteva secunde de prelungirea dătătoare de viață ce pleacă din ugerul mamei, doi dulăi gălbejiți, uită și ei de plictiseală și vin spre mine, iar pentru câteva minute, vântul se potolește, aranjându-mi fără să vrea, părul ce părea a o lua razna.

Continue reading “Pe Piciorul Bârsănescu din Munții Maramureșului: domnul N, ciobanul și virilitatea neamului”

Sub Vârful Stogu din Munții Maramureșului: tânărul soldat hortyst, huțulul și drumul oaselor

Creasta masivă a Munților Maramureșului pe teritoriul Ucrainei, văzută de pe frontiera româno-ucraineană. La orizont Vârful Pop Ivan Cernahora (2028m)

La 14 octombrie 1944, 31 de români originari din Câmpia Transilvaniei, concentrați în lagărul de muncă forțată de la Vișeul de Sus, sunt încărcați pe fondul retragerii trupelor maghiarestrategic, într-un camion, băgați cu forța în două case din Moisei și împușcați. Aceștia, în prealabil, au muncit la drumurile militare și cazematele ce constituiau în viziunea regimului hortyst de atunci, o a doua linie de apărare în zona Munților Maramureșului, la Moisei, după pozițile principale din Pasul Prislop întărite puternic. În memoria acestora se va ridica ulterior monumentul de la Moisei .
Nu mă puteam aștepta, ca agentul Poliției de Frontieră din comuna Repedea să fumeze țigări de contrabandă. Dar, în timp ce eu completam formularul ce îmi va permite ulterior o incursiune turistică de două zile spre vârfurile montane ce punctează asemeni unor borne, actuala frontiera de nord a României, omul și-a aprins o țigară. Atunci, gândurilor mele legate de această zonă, li s-au adăugat acel ceva. Am ținut doar pentru mine acest lucru, conștient că nu aveam cum să îl exprim și mai cred că în acel moment și în acel loc, acestea nu contau. Datorită chemării energice a unui tovarăș de drum , nerăbdător din fire, am grăbit formalitățile. Am părăsit curtea Oficiului Poliției de Frontieră, pe un soare spălăcit, fumegând într-un colț de cer și pe un vânt ce împrăștia fumul imaginar din mintea mea, peste tot.

Continue reading “Sub Vârful Stogu din Munții Maramureșului: tânărul soldat hortyst, huțulul și drumul oaselor”

Vârful Toroiaga din Munții Maramureșului

Pe la 1800, un colonist german din Baia Borșa găsește în zona vârfului Toroiaga, o piatră galbenă și lucioasă. La scurt timp, apare aici prima mină, mina Socolescu. Până în anii ’90, zona Borșei se dezvoltă amețitor, într-un total dezacord cu mediul înconjurător, mirajul aurului fiind punctul comun al tuturor stăpânilor. Imediat după 1990, Petre Roman rostește celebra propoziție: Industria românească este un morman de fiare vechi. Minele se închid, oamenii rămân fără locuri de muncă, iar infrastructura minieră este abandonată. Cadrul natural suferă, frumusețea locurilor împletindu-se din păcate nefericit cu ceea ce a lăsat omul în urma lui

Continue reading “Vârful Toroiaga din Munții Maramureșului”

Blog at WordPress.com.

Up ↑