Călător în spațiul estic
Dusterică, astăzi am fost mândru de tine. Cred că sunt printre puținii oameni, care vorbesc cu mașinile lor.Printre puținii oameni care recunosc acest lucru. Te-ai ținut mândru, după o mașină, cu adevărat…ei bine, tre’ să recunosc… mai scumpă ca tine. A fost și puțină nebunie, dar mai trebuie din când în când şi din asta.
Continue reading “Operațiunea Piatra Cetii: Oamenii sunt nebuni”
În a nu ştiu câta duminică în care nu am mai stat acasă, împreună cu Mirela, Marius si Codruţa, am plecat spre Călimani. Meteorologul de serviciu, de pe Retiţis, îmi spunea, cu câteva zile înainte că sunt 25 cm de zăpadă. Perfect pentru noi! La Lunca Bradului, facem joncţiunea cu Sandu (Zburătorul) si Mişu, ca să aşteptăm apoi cam 40 min după Carmen şi Cosmin. Oameni noi în tinuturi noi, au cam dat planurile peste cap, dar asta este. Pâna la urmă s-au dovedit “rumanschi” adevăraţi, vorba Zburătorului.
Exploatarea sulfului din Căliman debutează odată cu anul 1971. 6 ani mai devereme, cercetările geologice, conduse de geologul E. Butnaru pun în evidenţă rezervele de sulf nativ într-un con vulcanic secundar. Este începutul unei aşa-zise descoperiri care va modifica radical zona. La aproape 2000 m, apare peste noapte un oraşel, cu nouă blocuri de locuinte, clădiri de birouri, centrală termică, alimentară, bufet. S-au ridicat platforme industriale, s-au asfaltat drumuri, apoi s-a trecut la felierea propriu-zisă a muntelui..
„Măi, aştia ne-au tăiat muntele!”-Sulf Căliman, o poveste uitată
Sămbăta dimineaţa, în timp ce hălăduiam spre Piatra Craivei, m-a sunat Cristian Dorobanţu, făcându-mi o invitaţie, pe care în condiţii normale nu aş fi refuzat-o: Trialul Bobocilor, competiţie Off-Road care se organizează an de an la Târgu Mureş. Cu o urmă de regret, recunosc, am declinat participarea, explicându-i prietenului Cristian, locul spre care mă îndrept şi ce reprezintă acesta…
Cu siguranţă Dacian Nisipeanu este un personaj aparte al vieţii dusteristice mureşene. Om de birou, notar de profesie, dar un remarcabil filozof al dreptului, cum singur se caracterizează, a fost pata de culoare din cadrul grupului. Iubea întâlnirile la “gura sobei”, unde era în stare să filozofeze despre Dacia Duster, ore în şir, stârnind amuzamentul asistenţei şi invidia celor care se preocupau de aspectele generale ale off-road-ului şi anume problemele tehnice. Într-un continuu vârtej emoţional, despre o alegere nu prea inspirată a proprii maşini (aşa considera el), a trecut de la extaz la agonie.
Continue reading “Dacian Nisipeanu-Vremuri bune, vremuri de poveste!”
Despre pasiunea pentru Off-Road, aş fi în stare să scriu şi să spun multe. A îmbrăcat multe forme, începând cu vise melancolice si terminând, iremediabil cu crize de isterie sau insomnii profunde. “Vinovat” pentru toată această pasiune este fără îndoială Cristian Dorobanţu. Daca nu m-aş fi întâlnit cu el, poate această pasiune nu exista sau cel puţin nu se manifesta un timp. Pasionat din motive financiare la început şi apoi din motive diverse, de la cele sentimentale la cele naţionale pentru brandul românesc cu miros de parfum franţuzesc, Dacia, am început cu un Logan albastru, pe care l-am şi botezat scurt: Matilda. Matilda şi-a făcut treaba patru ani, timp în care am părăsit asfaltul doar de vreo câteva ori şi atunci, având o grijă excesivă faţă de maşină. Continue reading “Despre Off-Road, “Hai Fetiţo! ”, “Pitica” şi nu numai…”
