Muntii Gutâi: Spre Creasta Cocoșului, pe urmele haiducului Pintea

 

Cu fețele albe și păr deschis la culoare, nu ai fi zis că cei doi vârstnici temerari din fața mea, nu aparțin nici unei țări de pe bătrânul continent.
Daniel și Karin sunt din Chile, iar la modul cum arată și cum sunt îmbrăcați sunt demni urmași ai germanilor emigrați la 1848 în această țară, după un trai mai bun.
Au ajuns la Breb, în Maramureș, accesând www.ecomaramureș.com. Le-au plăcut casele din lemn, muntele și faptul că aici, este mult mai ieftin ca în Patagonia, la ei acasă.

Continue reading “Muntii Gutâi: Spre Creasta Cocoșului, pe urmele haiducului Pintea”

Maramureș: Când soarele asfinte’n senin, mâne va fi vreme bună


În curtea casei, Csermey se joacă, târând după ea un cățel blond, agățat de o cizmuliță albastră. La un moment dat se împiedică și cade, dar acest lucru pare a nu o afecta prea tare. Iarba verde și deasă din curtea pensiunii îi amortizează căderea, cățelul fuge, iar ea rămâne întinsă. Stând pe spate, cu capul ei mic, lunguieț și blond, fata bolborosește cuvinte fără rost, în cele trei limbi pe care le cunoaște și cărora, doar ea, pare a fi capabilă în a le da înțelesuri. Pentru idilicul sat maramureșan, Breb, Csermey este o expată, apărând pe lume departe de România. Mama e canadiană, iar tatăl e un maghiar născut în România, lângă Arad, plecat însă și el departe, pe alte meleaguri, din fragedă pruncie. Româneasca lui e una cu mult accent englezesc, trădând în acest fel, locurile pe unde a ajuns și a trăit.

Continue reading “Maramureș: Când soarele asfinte’n senin, mâne va fi vreme bună”

Blog at WordPress.com.

Up ↑