Tiptil, tiptil spre “Hoțoman”

 

2015-03-08 14.19.42
Platoul dintre Vârful Negoiul Unguresc si Vârful Pietrosul Călimani-2100m

 

Prima mea experiență cu colțari și piolet, a venit ca un lucru firesc după experiența Zespezel. Primul om la care am apelat a fost Daniel Sîngeorzan, omul Adventure Life. Era singurul cunoscut, în măsură să îmi explice modul de folosire și ce trebuie să fac. Nu a ieșit din prima, dar important e, că până la urmă am găsit portița deschisă. După ce arzi vreo trei săptămăni la foc minim, dar intens, când primești SMS-ul mult dorit, căzut așa din cer cu: “Salut, mâine ai program?” te ia direct cu valuri de emotie. Faptul că nu am trimis SMS înapoi, ci am sunat direct, cred că nu mai miră pe nimeni…

Continue reading “Tiptil, tiptil spre “Hoțoman””

Prin marele pustiu al Călimanului…

 

Platoul de zăpadă al Călimanului
Platoul de zăpadă al Călimanului

 

Salut!  Acum când mă uit peste hărţi, îmi dau seama că am fost pe Vârful Ruscii, nu pe Vârful Gruiu.

Vineri seară, când împreună cu Sandu,  Zburatoru’, am dat strigarea, nu m-am gândit, în nici un moment că o să fim 16 persoane, la intrarea pe Valea Ilvei Mari din Lunca Bradului. Încet, încet, cred că Valea Ilvei Mari o să devină celebră. În nici un caz prin cabanele care se înşiră de-a lungul ei…

Continue reading “Prin marele pustiu al Călimanului…”

În drum spre Pietrosu Călimani…

În a nu ştiu câta duminică în care nu am mai stat acasă, împreună cu Mirela, Marius si Codruţa, am plecat spre  Călimani. Meteorologul de serviciu, de pe Retiţis, îmi spunea, cu câteva zile înainte că sunt 25 cm de zăpadă. Perfect pentru noi! La Lunca Bradului, facem joncţiunea cu Sandu (Zburătorul) si Mişu, ca să aşteptăm apoi cam 40 min după Carmen şi Cosmin. Oameni noi în tinuturi noi, au cam dat planurile peste cap, dar asta este. Pâna la urmă s-au dovedit “rumanschi” adevăraţi, vorba Zburătorului.

Continue reading “În drum spre Pietrosu Călimani…”

Apostolii Călimanilor-Cetatea

Rezervaţia 12 Apostoli este locul unde natura a modelat roca vulcanică din Călimani, martorii de eroziune rezultaţi având fizionomii diverse, de la ciuperci, şopârle şi dragoni la apostoli, mareşali şi…sfincşi.

Continuare…

Sulful nu ne mai putea face nimic. Dispărusem din fosta carieră, înainte ca “el” să ne învăluie cu mirosul lui neplăcut. Cerul se însenina spre nord. Apostolii lucrau ei ceva în taină, acolo sus, pe platoul de la baza Vârfului Lucaciu. Născuţi din lavă, au văzut cam tot ceea ce s-a întâmplat aici. Şi lucrurile sunt multe… Urcăm uşor, cu chef. Ne întoarcem din când în când să privim partea cea mai impozantă a muntelui. E frumos. Iese abur din el. Semn ca respiră, deci are viaţă. Traseul trece printre fostele sălaşuri de vară, un fel de “riviera” crescătorilor de vite. Suntem pe drumul laptelui, marcat cu mult entuziasm pe una din plăcuţele traseului tematic. Îmi fac timp să nu urmez cărarea, sărind peste câteva garduri. Pe unul mă cocoţ triumfator şi mă uit către vulcan. Se reface, nu e bai. Mi-ar plăcea să bubuie dintr-o dată. Uau ce atracţie! Să înghită satele de la baza muntelui şi apoi să formeze un crater imens. Ce atracţie ar mai fi… și probabil, lumea s-ar înghesui de această dată mai ceva ca la circ. 🙂

Continue reading “Apostolii Călimanilor-Cetatea”

Blog at WordPress.com.

Up ↑