Muntenegru, Restaurant Stara Kuca: boacăza de pe marginea drumului

Într-o boacăză pe marginea drumului, tranșează unu’ mieii gata rotisați ca pe fasole. În timp ce stau și aștept să îmi vină rându’, amuzat mă gândesc la “Tunurile din Navarone” scrisă de Alistair MacLean, una din cărțile copilăriei mele. Cu siguranță, bubuitura fiecărui obuz tras în acea carte este egalată, cel puțin, ca putere, de zgomotul fiecărei lovituri de satâr de aici.

Continue reading “Muntenegru, Restaurant Stara Kuca: boacăza de pe marginea drumului”

Muntenegru, Balcani : când ieșirea din starea de lene înseamnă crimă, moarte, ucidere.

Pe vremea Iugoslaviei, muntenegrenii erau cu lenea. S-au făcut și încă se fac concursuri de care stă mai mult fără să facă nimic. Chiar acum un an a fost ultimul. La Podgorica, în capitală, au stat câțiva întinși pe jos privind cerul, într-un parc, mai mult de o zi. Pentru mine a fost impresionant. Adevăru’ e că ce dracu să și faci pe o coastă a mării unde nu trebuie să îți bagi iarna oleandrul în casă că îl pișcă geru’!?

Continue reading “Muntenegru, Balcani : când ieșirea din starea de lene înseamnă crimă, moarte, ucidere.”

Muntenegru, cătunele Svrcak, Palič și Bakoči : în care mortul e îngropat întotdeauna cu fața către mare.

Către seară am alergat. Cam cu două ore înainte să apună soarele. Nu ai unde pe drept, așa că trebuie să urci pe drumurile ce pornesc din șoseaua de pe coastă. Urcuș abrupt, oleandrii mereu pe lângă tine, înfloriți la tot pasul și în toate culorile, smochini sălbatici, ici colo case de piatră. Lași jos tot ce înseamnă plăcere, turiști ce epatează, localnici cu bani. Seceta trebuie să fie groaznică. Piatră și tufiș, si tot așa una după altu ‘ cât vezi cu ochii. Până aici, ăi care mai stau urcă cu Golf 1 sau 2 sau ceva Polo-uri vechi. Unele din astea nu au numere de înmatriculare și se pare că există o lege a lor, doar de ei știută, cu ajutoru’ căreia merg și mai departe pe șoseaua de pe coastă.

Continue reading “Muntenegru, cătunele Svrcak, Palič și Bakoči : în care mortul e îngropat întotdeauna cu fața către mare.”

Blog at WordPress.com.

Up ↑