Băla, județul Mureș : în care căldura, una minunată, își lasă amprenta asupra locului.

-Țigane, parcă ai albit în ultima vreme, îi zice din dunga birtului unu’ ce i se spune Primaru’, altuia ce e mai negru ca bobul de neghină. Ține în mână un miș maș și-o grenadă de Neumarkt și nu știe dacă să plece ori ba din dreptul ușii. Crâmpeie de înjurături se aud când cineva vrea să intre sau să iasă.
-De la soare Primare, îi zice ăsta scurt, apretându-și cu scuipat și cu resturile unei raze solare ce fentează umbrela de protecție, marginile unei cămăși deosebit de imaculate. În cap are o pălărie verde închis. Mai jos pantaloni de stofă negrii la dungă, pantofi negrii lustruiți și șosete albe. Deși nu e, parcă e zi de sărbătoare la el. Privit din depărtare, fața Țiganului nu  se pupă cu îmbrăcămintea, cel mult cu pantalonii, dar ăștia nu se văd că îs sub masă cu tot cu picioarele, iar restul nu interesează pe nimeni. Berea îi fierbe în față de la căldură, dar pe chipu’ său nimic din pălitură arșiței nu a lăsat vreo  urmă.

Continue reading “Băla, județul Mureș : în care căldura, una minunată, își lasă amprenta asupra locului.”

Blog at WordPress.com.

Up ↑