Călător în spațiul estic
Coborâm alături de trimisul Luanei, de ceva timp prin întunericul nopții. Era așa de noapte în pădure, încât dacă închideai ochii, întunericul nu era așa de mare ca si cand aceştia, ar fi fost deschisi. În urma noastră veneau restul, obosiți și ei de câte am văzut în acea zi…
…la Brezoi am părăsit Valea Oltului. Sora mai mică, Valea Lotrului mi se deschidea în faţă pentru prima dată. Asfaltul începe să şerpuiască printre lacuri. Strâng şi mai tare în palme volanul Vitarei. Şoseaua începe să se încolăcească în jurul lacurilor şi a localităţilor. Brezoi, Valea Lui Stan, Mălaia, Ciunget, Voineasa, urmează firesc, ca o înşiruire de nume pe “sfârşitul” unui film…apoi lacul Petrimanu, apoi “Fântâniţă Haiducului”…tot atâtea nume de localităţi, care au aparţinut odată haiducilor locului. Voinea la Voineasa, Mălai, la Mălâia, Breazu la Brezoi, Ciungu la Ciunget… stau şi mă gândesc… cel mai celelebru care o fi fost…Petriman? Sună bine! Sau poate Mălai? Cred că avea o ceată mare…Lotru şerpuieşte liniştit, impasibil la gândurile mele despre lotrii de demult…
Exploatarea sulfului din Căliman debutează odată cu anul 1971. 6 ani mai devereme, cercetările geologice, conduse de geologul E. Butnaru pun în evidenţă rezervele de sulf nativ într-un con vulcanic secundar. Este începutul unei aşa-zise descoperiri care va modifica radical zona. La aproape 2000 m, apare peste noapte un oraşel, cu nouă blocuri de locuinte, clădiri de birouri, centrală termică, alimentară, bufet. S-au ridicat platforme industriale, s-au asfaltat drumuri, apoi s-a trecut la felierea propriu-zisă a muntelui..
„Măi, aştia ne-au tăiat muntele!”-Sulf Căliman, o poveste uitată
Sămbăta dimineaţa, în timp ce hălăduiam spre Piatra Craivei, m-a sunat Cristian Dorobanţu, făcându-mi o invitaţie, pe care în condiţii normale nu aş fi refuzat-o: Trialul Bobocilor, competiţie Off-Road care se organizează an de an la Târgu Mureş. Cu o urmă de regret, recunosc, am declinat participarea, explicându-i prietenului Cristian, locul spre care mă îndrept şi ce reprezintă acesta…
Cu siguranţă Dacian Nisipeanu este un personaj aparte al vieţii dusteristice mureşene. Om de birou, notar de profesie, dar un remarcabil filozof al dreptului, cum singur se caracterizează, a fost pata de culoare din cadrul grupului. Iubea întâlnirile la “gura sobei”, unde era în stare să filozofeze despre Dacia Duster, ore în şir, stârnind amuzamentul asistenţei şi invidia celor care se preocupau de aspectele generale ale off-road-ului şi anume problemele tehnice. Într-un continuu vârtej emoţional, despre o alegere nu prea inspirată a proprii maşini (aşa considera el), a trecut de la extaz la agonie.
Continue reading “Dacian Nisipeanu-Vremuri bune, vremuri de poveste!”
