Serbia, Defileu’ râului Uvac: când manelele te fac să dai de oameni faini.

Repetarea cuvântului “savršena” într-un cântec, de mai multe ori, m-a făcut să intru și mai mult în incinta acelui popas cu restaurant din vârf de deal.
Tătic în manele nu aveam cum rata. Ciulirea urechilor. Scenariul era clasic: prima strofă, introducerea cum ar veni, era cântată molcom, tărăgănat, oriental, iar ultimul cuvânt, pentru un efect de durată, acel “savršena”, era repetat de mai multe ori, cu ecou, țigănește. În jur, de la cei ce serveau lumea și până la lumea servită, totul era tuciuriu. Se pupa cu muzica, într-un cadru îngrijit și curat. Totul țiplă. Nekerman. Asta m-a atras.

Continue reading “Serbia, Defileu’ râului Uvac: când manelele te fac să dai de oameni faini.”

Žabljak, Muntenegru: restaurantu’ cu două feluri de mâncare

Ascult în mașină formația Crvena Jabuka. “Măr roșu” ar veni în românește. Când m-am apucat să o ascult acum un an, am zis că e ca și Compactu’ nostru, dar după aceea mi-am dat seama că sunt cu mult peste. Altceva, totuși. Melodia de acum pe care o ascult îmi aduce aminte de restaurantul unui om din Žabljak. El lua comanda, el pregătea mâncarea, el ți-o servea. Același meniu, altceva nu avea și nu părea să se complice cu asta sau să îl doară capul prea tare: miel fiert cu ardei copți sau un fel de ceafă dublă la grătar cu ceva din brânză între felii și caimac pus peste. Mesele tot timpul pline. Pe stradă, nu avea concurență.

Continue reading “Žabljak, Muntenegru: restaurantu’ cu două feluri de mâncare”

Baru’ din cartier cu terasă și alimentară : discuții ivite după România cu Muntenegru la fotbal.

Aseară la meciul României, unu’ căruia la baru’ cu alimentară din cartier i se zice Poetu’, că scrie poezii cu prostii și băieții râd de numa numa, s-a ridicat în picioare când a fluierat arbitrul că meciul României e gata, 3 la 0 pentru ăia, și a zis că Pula mea!, o dată trebuia să bată și Anglia și nu a făcut-o. I-au bătut bozgorii ăia! Asta m-a surprins că așa gândeam și eu, nu în termenii folosiți de acest om pentru a descrie marea națiune maghiară, dar legat de faptul că îmi doream ca Ungaria să piardă meciul ei, da așa era, categoric. Era foarte clar, oricum, încă de la începutul competiției că echipa națională de fotbal a României va pierde toate meciurile și era ca atunci când faci parte din cea mai cruntă rivalitate, faci parte emoțional din ea și tot ce îți mai dorești să se întâmple e ca secularu’ dușman istoric, fotbalistic și sportiv al nostru să piardă. Ești acolo, ești pe felie!

Continue reading “Baru’ din cartier cu terasă și alimentară : discuții ivite după România cu Muntenegru la fotbal.”

Cafeneaua 112, Târgu Mureș : când melodia Walking on broken glass a lu ‘ Annie Lennox însoțește frustrările unui cioban.



-Va exista vreodată dreptate pe pământ, va veni și vremea aia, și atunci patronu’ meu va plăti pentru asta, îmi zise ciobanu’ de la Sibiu, pentru care am făcut cândva pe șoferu’ întrucât aproape țapăn într-o seară polițiștii i-au luat carnetu’. De atunci, de când ne-am întâlnit și m-a rugat dacă nu cumva știu un șofer de ocazie și m-am oferit eu, gratis, am rămas oarecum buni amici.

Continue reading “Cafeneaua 112, Târgu Mureș : când melodia Walking on broken glass a lu ‘ Annie Lennox însoțește frustrările unui cioban.”

Sânmiclăuș, județul Alba: drumu’, țăranu, fuga după Nemărginire și unicu’ țel pe care omu’ modern ar trebui să îl mai aibe în viață.

Da, se merită că parcă mergi spre Nemărginire și nu se mai gată, așa îmi zic și intru pe drumul ăsta de piatră. Cântă Zdravko Colic, melodia E Draga, Draga și când bagă unul saxofonul îți vine să îi dai în gură ca la măgar în pantă.

Continue reading “Sânmiclăuș, județul Alba: drumu’, țăranu, fuga după Nemărginire și unicu’ țel pe care omu’ modern ar trebui să îl mai aibe în viață.”

Cimitir Remetea, Târgu Mureș : în care una, deși se știe că nimănui nu’i place să muncească și lumea dacă ar putea nu ar mai munci defel, se laudă cu cât lucrează ea.

-Stai liniștită dragă și nu te mai stresa atât’, îi spuse femeia uneia la telefon, încă ușor jenată de faptul că sunetul mobilului a abătut asupra ei toți ochii oamenilor prezenți la un priveghi.

Continue reading “Cimitir Remetea, Târgu Mureș : în care una, deși se știe că nimănui nu’i place să muncească și lumea dacă ar putea nu ar mai munci defel, se laudă cu cât lucrează ea.”

Hotel Parc, Târgu Mureș : deși eram ferm convins până acum că sâmbăta, dacă e soare, devine o zi ideală pentru a muri, ei bine nu e așa

Într-un un ziar local știrile anunță că Primăria va construi în zona hotelului “Parc” o parcare, deoarece în acel loc există trei instituții ale statului, iar angajații, adică bugetarii, nu au unde să își parcheze mașinile. Despre contribuabili nimic.

Continue reading “Hotel Parc, Târgu Mureș : deși eram ferm convins până acum că sâmbăta, dacă e soare, devine o zi ideală pentru a muri, ei bine nu e așa”

Muntenegru-România: Preambul la un meci de fotbal pierdut deja de dinainte

Am fost ieri până ‘ntr-o țigănie să dau cuiva, cui s-or nimeri, câteva perechi de încălțări în stare bună pe care nu le mai foloseam și de care mă tot loveam când vroiam să caut altceva prin casă. I-am dat repede, imediat ce am intrat pe poarta coloniei, primei țigănci ce mi-a ieșit în cale. Între ele ca vârstă, destul de slabă pentru standardu’ țigănesc din ziua de astăzi.

Continue reading “Muntenegru-România: Preambul la un meci de fotbal pierdut deja de dinainte”

Pornind de la un parc obscur din orașul Vidin, Bulgaria, ajungem la meciul de fotbal Bulgaria cu Macedonia de Nord, jucat aseară.

Hristo Botev, poetul bulgar pictat la Vidin, într-un parc plin de buruieni, cum sunt aproape toate parcurile din orașele mici din Bulgaria pe unde am trecut eu și unde nu era nimeni, niciodată, în afară de mine. Dacă nu ai din astea în cap nu ai ce face în astfel de locuri, ăsta e adevărul. Scrie că Cine a căzut în lupta pentru libertate, acesta nu moare.

Continue reading “Pornind de la un parc obscur din orașul Vidin, Bulgaria, ajungem la meciul de fotbal Bulgaria cu Macedonia de Nord, jucat aseară.”

Greci, județul Tulcea : în care îl văd pe unu’ Dani Tărcatu’

Era unu’, un cioban, avea șaretă.Una, cum pe la noi nu am mai văzut demult. De acolo, din șaretă, a scos el berea.
Calul, cu șaretă cu tot, era legat de stâlpul de curent. Când a plecat, într-un târziu, un câine a apărut și s-a urcat lângă el, pe locul liber din dreapta, fără ca el să îi zică ceva. Un altul, sur, mai bătrân, s-a luat după ei. Zic mai bătrân pentru că se mișca mai anevoie.

Continue reading “Greci, județul Tulcea : în care îl văd pe unu’ Dani Tărcatu’”

Blog at WordPress.com.

Up ↑