Serbia, Defileu’ râului Uvac: când manelele te fac să dai de oameni faini.

Repetarea cuvântului “savršena” într-un cântec, de mai multe ori, m-a făcut să intru și mai mult în incinta acelui popas cu restaurant din vârf de deal.
Tătic în manele nu aveam cum rata. Ciulirea urechilor. Scenariul era clasic: prima strofă, introducerea cum ar veni, era cântată molcom, tărăgănat, oriental, iar ultimul cuvânt, pentru un efect de durată, acel “savršena”, era repetat de mai multe ori, cu ecou, țigănește. În jur, de la cei ce serveau lumea și până la lumea servită, totul era tuciuriu. Se pupa cu muzica, într-un cadru îngrijit și curat. Totul țiplă. Nekerman. Asta m-a atras.

Continue reading “Serbia, Defileu’ râului Uvac: când manelele te fac să dai de oameni faini.”

Sat Nikojevići, Serbia: când știi, îți dai seama, că dacă vine iarna, omul se duce inevitabil spre moarte.

Serbia. Podișul Zlatibor. Sat Nikojevići. Casele familiei Terzić, locu’ de  baştină al  antrenorului de volei Zoran Terzić, își ițesc acoperișurile. 20 ani cu trofee la naționala Serbiei și câțiva petrecuți și în România. Cândva, mare fiind, se presupune că a lăsat fileul întins între pomul de pere și pomul de mere, și a plecat.

Continue reading “Sat Nikojevići, Serbia: când știi, îți dai seama, că dacă vine iarna, omul se duce inevitabil spre moarte.”

Blog at WordPress.com.

Up ↑