Muntenegru, Morinj, Camping Naluka : oscilații între fala unui român de neam prost, blegia, planitudinea și, ca atare, tâmpenia occidentalului și momentul când cu toții ăștia zic “Muierea bă!”

Stăm cu cortul într-un camping la Morinj, o mică localitate în golfu’ Kotor. Am o priveliște de pe plaja situată la 2 minute de mers dumnezeiască. Noi suntem singurii cu cortu’ din camping. E un fel de sărăcie estică, dar înghițim cu stoicism tot cadru’ mecanizat și ne place.

Continue reading “Muntenegru, Morinj, Camping Naluka : oscilații între fala unui român de neam prost, blegia, planitudinea și, ca atare, tâmpenia occidentalului și momentul când cu toții ăștia zic “Muierea bă!””

Muntenegru, cătunele Svrcak, Palič și Bakoči : în care mortul e îngropat întotdeauna cu fața către mare.

Către seară am alergat. Cam cu două ore înainte să apună soarele. Nu ai unde pe drept, așa că trebuie să urci pe drumurile ce pornesc din șoseaua de pe coastă. Urcuș abrupt, oleandrii mereu pe lângă tine, înfloriți la tot pasul și în toate culorile, smochini sălbatici, ici colo case de piatră. Lași jos tot ce înseamnă plăcere, turiști ce epatează, localnici cu bani. Seceta trebuie să fie groaznică. Piatră și tufiș, si tot așa una după altu ‘ cât vezi cu ochii. Până aici, ăi care mai stau urcă cu Golf 1 sau 2 sau ceva Polo-uri vechi. Unele din astea nu au numere de înmatriculare și se pare că există o lege a lor, doar de ei știută, cu ajutoru’ căreia merg și mai departe pe șoseaua de pe coastă.

Continue reading “Muntenegru, cătunele Svrcak, Palič și Bakoči : în care mortul e îngropat întotdeauna cu fața către mare.”

Žabljak, Muntenegru: restaurantu’ cu două feluri de mâncare

Ascult în mașină formația Crvena Jabuka. “Măr roșu” ar veni în românește. Când m-am apucat să o ascult acum un an, am zis că e ca și Compactu’ nostru, dar după aceea mi-am dat seama că sunt cu mult peste. Altceva, totuși. Melodia de acum pe care o ascult îmi aduce aminte de restaurantul unui om din Žabljak. El lua comanda, el pregătea mâncarea, el ți-o servea. Același meniu, altceva nu avea și nu părea să se complice cu asta sau să îl doară capul prea tare: miel fiert cu ardei copți sau un fel de ceafă dublă la grătar cu ceva din brânză între felii și caimac pus peste. Mesele tot timpul pline. Pe stradă, nu avea concurență.

Continue reading “Žabljak, Muntenegru: restaurantu’ cu două feluri de mâncare”

Blog at WordPress.com.

Up ↑