Sat Cehețele, județul Harghita : când beau pentru mort, ca să’i poarte noroc, în ziua lui dintre Lumi.

Cei 600 m altitudine care însoțesc culmile bine împădurite contrastează cu platul depresionar ce se întinde uneori privirii, de sus. Pe drumul neamenajat ce pleacă din Bezid, județul Mureș și trece spre localitatea Goagiu din județul Harghita, prin niște serpentine ce parcă nu își au rostul aici, în zona deluroasă, ci în cea montană, o urmă de marcaj turistic bandă albastră, ivit pe scoarța unui fag gros încă din toamna anului trecut, m-a îndemnat să cercetez și să caut și mai mult drumurile comunale, cele forestiere, potecile și fiecare cale ce poate fi străbătută cu bicicleta.

Continue reading “Sat Cehețele, județul Harghita : când beau pentru mort, ca să’i poarte noroc, în ziua lui dintre Lumi.”

Greci, județul Tulcea : în care îl văd pe unu’ Dani Tărcatu’

Era unu’, un cioban, avea șaretă.Una, cum pe la noi nu am mai văzut demult. De acolo, din șaretă, a scos el berea.
Calul, cu șaretă cu tot, era legat de stâlpul de curent. Când a plecat, într-un târziu, un câine a apărut și s-a urcat lângă el, pe locul liber din dreapta, fără ca el să îi zică ceva. Un altul, sur, mai bătrân, s-a luat după ei. Zic mai bătrân pentru că se mișca mai anevoie.

Continue reading “Greci, județul Tulcea : în care îl văd pe unu’ Dani Tărcatu’”

Satul Sub Pădure: în care de Florii am simțit că în sfârșit lumea va pieri și m-am bucurat.

Țiganul, un adevărat atlet, se opri în fața mea și pe un ton grav îmi spune că trebuie să stau locului, să nu mai înaintez niciun pas, până când el mergând lângă Sonia, o să aibe de grijă ca ea, cățeaua, să nu se dezlege și să ne rupă oasele. În același timp într-o curte, restul țiganilor ‘mestecând niște numere de înmatriculare, simplu, ca pe niște cărți de joc, cad la învoială după lungi dezbateri pentru cel de Vrancea, cu care astăzi vor circula, întrucât drumul mare în sfârșit s-a uscat.

Continue reading “Satul Sub Pădure: în care de Florii am simțit că în sfârșit lumea va pieri și m-am bucurat.”

Pornind de la un film obscur, ajungem la a ne închipui cum ar arăta insula Ada Kaleh, azi.

-Cu ce vă ocupați? o întreabă Sebastian Papaiani pe Mariella Petrescu, o brunetă impecabilă ce joacă rolul Ralucăi, în filmul “Balul de sâmbătă seara” apărut în ’68, după care tot el continuă genial : Îmi scuzați întrebarea de sindicalist. Înainte de asta, actrița ieșise goală din apa Cernei, într-o scenă de un erotism nemaivăzut pentru acele vremuri.

Continue reading “Pornind de la un film obscur, ajungem la a ne închipui cum ar arăta insula Ada Kaleh, azi.”

Târgu Mureș : spălătoria de peste drum de baru’ cu alimentară cu puțin înainte să înceapă războiu’

-Cum ar fi fost să cânte în loc de toți ăia de la finala la fotbal american Loredana Groza cu Adrian Copilu’ Minune, cu Guță și toți ăștia ai noștri meseriașii, de demult !? Mamă ce spectacol ar fi fost, îmi zice patronul spălătoriei de peste drum de baru’ cu alimentară…Atunci mă uitam și eu la porcăria asta de sport. Învârte cafeiul între degete și visează mai departe oftând, cel mai probabil, după timpurile de demult, fredonând o melodie dulce înțeleasă doar de el… Mă gândesc dacă războiul o să-mi strice șustele. Vine și la noi? Dăm toți din cap. Habar nu avem dacă începe…

Continue reading “Târgu Mureș : spălătoria de peste drum de baru’ cu alimentară cu puțin înainte să înceapă războiu’”

Cuieșd, județul Mureș: în care am impresia că’ntr-un anumit fel, pot păcăli timpu’ iernatic, iarna, adică moartea Lumii.

Țiganu’ își potrivi ceasul cu cuc de pe peretele din curtea casei sale când ceasul din turnul bisericii reformate bătu fix, la trei. Cu toate acestea ceasul de pe perete, cel de pe mâna lui, cât și cel de pe mâna mea, arăta că e și 42. Când văzu nedumerirea mea, țiganul bolborosi ceva, din care am înțeles că de doi ani nimeni nu mai vine să regleze mecanismul din turn, iar după el, acesta o ia în fiecare zi înainte cu aproape un minut. Timpul se grăbește la tine, am spus, imitând zicerea lor, dar pe el astfel de considerații nu îl interesau. E un om simplu. Are ceas în casă, ceas la televizor, ceas la mână si la telefon, plus ceas la mașină.

Continue reading “Cuieșd, județul Mureș: în care am impresia că’ntr-un anumit fel, pot păcăli timpu’ iernatic, iarna, adică moartea Lumii.”

Țiptelnic și Hărțău, județul Mureș : deși credem că am găsit locul unde lumea ar urma să se dezmembreze, în sfârșit, definitiv, totuși el nu este acesta.

Lumea înaintează aici în avântul pasului de cal  care mereu a scornit sub copitele lui doar bălegaru’, tânjind în tot acest timp, în toată viața lui de animal prost , după pământ reavăn de primăvară.
Ne place și ne minunăm, savurând fiecare clipă trăită acolo în fața Dezmembrării lumii, cu gândul frumosului ce va  pieri cât de curând…

Continue reading “Țiptelnic și Hărțău, județul Mureș : deși credem că am găsit locul unde lumea ar urma să se dezmembreze, în sfârșit, definitiv, totuși el nu este acesta.”

Fântâna din Pecica, comunismul, capitalismul și maghiarii


Era sfârșitul unei ierni geroase când, luat la pas, pe strada perfect dreaptă, cu case înșirate după același tipar, de-o parte și de alta, orașul Pecica, din județul Arad, părea neprietenos și fără chef de a afișa întâmplări urbane remarcabile. Afară era înnourat, iar vântulețul ce bătea dinspre pusta maghiarilor, făcea ca cele câteva grade Celsius existente, anunțate la radioul local, printr-o boxă cocoțată pe un stâlp lângă clădirea primăriei, să fie aproape imperceptibile. Încadrate în spumă poliuretanic, groasă, noile geamuri din termopan, stricau aiurea fațadele clasice ale caselor. Din specificul arhitectural al zonei urbane, rețin arhitectura bisericii romano-catolice, spațiul verde și băncuțele din fața locuințelor.

Pe domnul cu șapcă și atitudine tovărăsească, l-am întâlnit lângă una din fântânile orașului. Avea păpucii rupți și decupați în spate. Își căra, bidoanele vechi, pe o bicicletă la fel de veche. Nu era sărac și nici necăjit, lucru conștientizat ulterior. Venea probabil de la lucrul din gospodăria proprie, îmbrăcat în cele mai ponosite haine cu putință, semn al unui obicei autohton, ce la noi va dăinui mult și bine.

Continue reading “Fântâna din Pecica, comunismul, capitalismul și maghiarii”

Blog at WordPress.com.

Up ↑