Băla, județul Mureș : în care căldura, una minunată, își lasă amprenta asupra locului.

-Țigane, parcă ai albit în ultima vreme, îi zice din dunga birtului unu’ ce i se spune Primaru’, altuia ce e mai negru ca bobul de neghină. Ține în mână un miș maș și-o grenadă de Neumarkt și nu știe dacă să plece ori ba din dreptul ușii. Crâmpeie de înjurături se aud când cineva vrea să intre sau să iasă.
-De la soare Primare, îi zice ăsta scurt, apretându-și cu scuipat și cu resturile unei raze solare ce fentează umbrela de protecție, marginile unei cămăși deosebit de imaculate. În cap are o pălărie verde închis. Mai jos pantaloni de stofă negrii la dungă, pantofi negrii lustruiți și șosete albe. Deși nu e, parcă e zi de sărbătoare la el. Privit din depărtare, fața Țiganului nu  se pupă cu îmbrăcămintea, cel mult cu pantalonii, dar ăștia nu se văd că îs sub masă cu tot cu picioarele, iar restul nu interesează pe nimeni. Berea îi fierbe în față de la căldură, dar pe chipu’ său nimic din pălitură arșiței nu a lăsat vreo  urmă.

Continue reading “Băla, județul Mureș : în care căldura, una minunată, își lasă amprenta asupra locului.”

Bulgaria, Vrața : început de munții Balcani sau orașul care îți dă senzația că oriunde stai se va forma o coadă la butelii sau pipote.

Lângă șosea de centură a orașului, o prostituatâ își așează meticulos la umbra unui arbust scaunu’ de plajă și umbrela de soare. Cu mișcări demne de un comportament obsesiv compulsiv, ea pune cu grijă, la linie, sticla de apă, de suc și de cafea. Se așează, stă puțin, verifică, după care se ridică și mută puțin mai la stânga scaunul și întregul șir de sticle. Repetă mișcarea asta sub pomu’ acesta de mai multe ori, după care, ca după o treabă foarte grea dusă la bun sfârșit, se așează pe scaun în sfârșit mulțumită.

Continue reading “Bulgaria, Vrața : început de munții Balcani sau orașul care îți dă senzația că oriunde stai se va forma o coadă la butelii sau pipote.”

Târgu Mureș, Județul Mureș, România: șoferul de la Relaxa, teoriile, și de ce aproape toți pensionarii în vârstă sunt niște lași și niște ticăloși.

Eu am fost 8 luni șofer la Ceaușescu. De acolo am învățat din toate domeniile, îmi zice plin de mândrie șoferul de la taxi Relaxa, un pensionar.
Știu că există, de exemplu, din ’45 fonduri militare care nu au fost mișcate, știu că țările din Occident au stocuri mari de mâncare care trebuiesc rulate, de aia acum Olanda dă țărilor din est mâncarea asta veche de 10 ani ca să aibe loc pentru alta, știu că anume s-a inventat Covidu’ pentru reducerea populației mondiale, știu că de aia s-a inventat vaccinul, că este o moleculă în el, din asta nucleară, și te manipulează după aia sentimental și vă spun eu, e o șmecherie și cu Migu’. Plus că vor să scape de noi, pensionarii.

Continue reading “Târgu Mureș, Județul Mureș, România: șoferul de la Relaxa, teoriile, și de ce aproape toți pensionarii în vârstă sunt niște lași și niște ticăloși.”

Muntenegru, Morinj, Camping Naluka : oscilații între fala unui român de neam prost, blegia, planitudinea și, ca atare, tâmpenia occidentalului și momentul când cu toții ăștia zic “Muierea bă!”

Stăm cu cortul într-un camping la Morinj, o mică localitate în golfu’ Kotor. Am o priveliște de pe plaja situată la 2 minute de mers dumnezeiască. Noi suntem singurii cu cortu’ din camping. E un fel de sărăcie estică, dar înghițim cu stoicism tot cadru’ mecanizat și ne place.

Continue reading “Muntenegru, Morinj, Camping Naluka : oscilații între fala unui român de neam prost, blegia, planitudinea și, ca atare, tâmpenia occidentalului și momentul când cu toții ăștia zic “Muierea bă!””

Bulgaria, Vidin : când te chinui să ții minte tot

Vidin, luna asta, după podul peste Dunăre. Început de căldură toridă. Într-un fel de autocar, câțiva talibani se întorc acasă. Nu eu le zic așa ci omul de la benzinărie, de la bulgari. Se uită la ei, scuipă în sec, vorbește ceva ce doar el înțelege, iar întoarce capul la ale lui, iar se uită la ei. Din mașina cu număr de Germania, coboară unu ‘, capul familiei, apoi ele, două, fiecare cu câte doi copii.

Continue reading “Bulgaria, Vidin : când te chinui să ții minte tot”

Sat Cehețele, județul Harghita : când beau pentru mort, ca să’i poarte noroc, în ziua lui dintre Lumi.

Cei 600 m altitudine care însoțesc culmile bine împădurite contrastează cu platul depresionar ce se întinde uneori privirii, de sus. Pe drumul neamenajat ce pleacă din Bezid, județul Mureș și trece spre localitatea Goagiu din județul Harghita, prin niște serpentine ce parcă nu își au rostul aici, în zona deluroasă, ci în cea montană, o urmă de marcaj turistic bandă albastră, ivit pe scoarța unui fag gros încă din toamna anului trecut, m-a îndemnat să cercetez și să caut și mai mult drumurile comunale, cele forestiere, potecile și fiecare cale ce poate fi străbătută cu bicicleta.

Continue reading “Sat Cehețele, județul Harghita : când beau pentru mort, ca să’i poarte noroc, în ziua lui dintre Lumi.”

Muntenegru, cătunele Svrcak, Palič și Bakoči : în care mortul e îngropat întotdeauna cu fața către mare.

Către seară am alergat. Cam cu două ore înainte să apună soarele. Nu ai unde pe drept, așa că trebuie să urci pe drumurile ce pornesc din șoseaua de pe coastă. Urcuș abrupt, oleandrii mereu pe lângă tine, înfloriți la tot pasul și în toate culorile, smochini sălbatici, ici colo case de piatră. Lași jos tot ce înseamnă plăcere, turiști ce epatează, localnici cu bani. Seceta trebuie să fie groaznică. Piatră și tufiș, si tot așa una după altu ‘ cât vezi cu ochii. Până aici, ăi care mai stau urcă cu Golf 1 sau 2 sau ceva Polo-uri vechi. Unele din astea nu au numere de înmatriculare și se pare că există o lege a lor, doar de ei știută, cu ajutoru’ căreia merg și mai departe pe șoseaua de pe coastă.

Continue reading “Muntenegru, cătunele Svrcak, Palič și Bakoči : în care mortul e îngropat întotdeauna cu fața către mare.”

Serbia, Defileu’ râului Uvac: când manelele te fac să dai de oameni faini.

Repetarea cuvântului “savršena” într-un cântec, de mai multe ori, m-a făcut să intru și mai mult în incinta acelui popas cu restaurant din vârf de deal.
Tătic în manele nu aveam cum rata. Ciulirea urechilor. Scenariul era clasic: prima strofă, introducerea cum ar veni, era cântată molcom, tărăgănat, oriental, iar ultimul cuvânt, pentru un efect de durată, acel “savršena”, era repetat de mai multe ori, cu ecou, țigănește. În jur, de la cei ce serveau lumea și până la lumea servită, totul era tuciuriu. Se pupa cu muzica, într-un cadru îngrijit și curat. Totul țiplă. Nekerman. Asta m-a atras.

Continue reading “Serbia, Defileu’ râului Uvac: când manelele te fac să dai de oameni faini.”

Žabljak, Muntenegru: restaurantu’ cu două feluri de mâncare

Ascult în mașină formația Crvena Jabuka. “Măr roșu” ar veni în românește. Când m-am apucat să o ascult acum un an, am zis că e ca și Compactu’ nostru, dar după aceea mi-am dat seama că sunt cu mult peste. Altceva, totuși. Melodia de acum pe care o ascult îmi aduce aminte de restaurantul unui om din Žabljak. El lua comanda, el pregătea mâncarea, el ți-o servea. Același meniu, altceva nu avea și nu părea să se complice cu asta sau să îl doară capul prea tare: miel fiert cu ardei copți sau un fel de ceafă dublă la grătar cu ceva din brânză între felii și caimac pus peste. Mesele tot timpul pline. Pe stradă, nu avea concurență.

Continue reading “Žabljak, Muntenegru: restaurantu’ cu două feluri de mâncare”

Baru’ din cartier cu terasă și alimentară : discuții ivite după România cu Muntenegru la fotbal.

Aseară la meciul României, unu’ căruia la baru’ cu alimentară din cartier i se zice Poetu’, că scrie poezii cu prostii și băieții râd de numa numa, s-a ridicat în picioare când a fluierat arbitrul că meciul României e gata, 3 la 0 pentru ăia, și a zis că Pula mea!, o dată trebuia să bată și Anglia și nu a făcut-o. I-au bătut bozgorii ăia! Asta m-a surprins că așa gândeam și eu, nu în termenii folosiți de acest om pentru a descrie marea națiune maghiară, dar legat de faptul că îmi doream ca Ungaria să piardă meciul ei, da așa era, categoric. Era foarte clar, oricum, încă de la începutul competiției că echipa națională de fotbal a României va pierde toate meciurile și era ca atunci când faci parte din cea mai cruntă rivalitate, faci parte emoțional din ea și tot ce îți mai dorești să se întâmple e ca secularu’ dușman istoric, fotbalistic și sportiv al nostru să piardă. Ești acolo, ești pe felie!

Continue reading “Baru’ din cartier cu terasă și alimentară : discuții ivite după România cu Muntenegru la fotbal.”

Blog at WordPress.com.

Up ↑