Georgia, Stepansmida: În care Micuța Rusoaică se simte aici ca acasă

La începutul lui august, în vara anului 2008, cu siguranță pentru Micuța Rusoaică din Siberia debutul Jocurilor Olimpice de la Beijing nu erau pe primul plan. Ratase plecarea de sezon, spre mare, poate cea mai importantă din punctul ei de vedere și cea la care visa de multă vreme. Muntele ori alte destinații, la acel moment, o interesau prea puțin dornică ca orice locuitor al Siberiei să simtă căldura soarelui, briza Mării și distracțiile ei.

Continue reading “Georgia, Stepansmida: În care Micuța Rusoaică se simte aici ca acasă”

Rîmetea, jud Alba-în care Piatra Secuiului nu se va pupa niciodată cu Székelykő…

Când eram copil, pe strada mea a poposit Zsofi. Era înaltă, frumoasă și mai ales tânără. Câteva șuvițe de păr negru îi populau fruntea albă, rotundă și încă nedospită. Mersul șprințar, pasul mare, trăda o fire energică, iar vorba românească, încă nesuficient stăpânită, scotea în relief șovăirea, rușinea, dar și dorința lăuntrică de a învăța. Zsofi era, de loc, din Rîmetea, județul Alba, iar la Blaj venise cu treburi. Educatoare sau învățătoare fiind, trebuia să educe copiii maghiari, de aci, în limba ei maternă.

Continue reading “Rîmetea, jud Alba-în care Piatra Secuiului nu se va pupa niciodată cu Székelykő…”

Georgia, introducere: întâlnirea cu Giorgi patriotul și de ce aici, vaca, dintr-o presupusă reclamă la o ciocolată Occidentală, nu are nicio valoare în lumea Orientului.

Trebuie ca în mintea copilului să fi fost spectaculos. Nici nu avea cum să fie altcumva, atât timp, cât în soarele strălucind parcă ca niciodată pe cerul albastru în aceea dimineață, tatăl său să apară în ochii lui atât de mândru și atât de măreț, încât pentru multă vreme de atunci înainte, prin toată copilăria lui, a purtat acea imagine în mai toate clipele sale de visare, atribuind-o de multe ori unei creațiuni mitice, unui zeu fără nume- dar totuși zeu– sperând ca odată într-un viitor, încă nedefinit în mintea lui, să ajungă și el așa.

Continue reading “Georgia, introducere: întâlnirea cu Giorgi patriotul și de ce aici, vaca, dintr-o presupusă reclamă la o ciocolată Occidentală, nu are nicio valoare în lumea Orientului.”

Doamna Bochiș, profesoara de muzică și Enigma Otiliei

Multă vreme am rămas în minte cu imaginea lui George Enescu legată, însă, de romanul “Enigma Otiliei”. Întotdeauna, până la vizionare, credeam că dacă s-ar face un film, cadrul sonor neapărat ar fi trebuit să fie din Enescu. Când, apoi, l-am văzut într-un final și mi-am dat seama că m-am înșelat, nu m-am mai uitat deloc la el.

Continue reading “Doamna Bochiș, profesoara de muzică și Enigma Otiliei”

De meserie călător: compendiu de călătorie

Călătoresc, în aproape tot timpul dedicat acestei activități, însoțit de imaginea unor simboluri privite ca rod al istoriei. Nume de străzi, vestigii arhitecturale păstrate din timpurile de demult, case, având o anumită înfățișare exterioară sau alcătuire specifice unui popor regăsit recent în interiorul unor granițe ce nu îi aparțin întru totul sau devenit partea componentă a unei țări, alta decât cea natală, statui, nume de străzi și chiar nume de restaurante, toate reprezintă ceva, având o legătură absolută și indubitală cu trecutul.

Continue reading “De meserie călător: compendiu de călătorie”

Liverpool, 1892 sau anul în care, un anume John Houlding, afacerist din Liverpool, hotărăște să înființeze propriul club de fotbal

21 februarie 1907, începe răscoala de la Flămânzi, motivată puternic de dorințele țăranilor. Mulți dintre ei au vrut-o, mulți dintre ei nu, înrolându-se voluntar în armata regală. Ceea ce era pe atunci România, o țară preponderent agrară, săracă, fără idealuri și elite demne de urmărit, suferă. Moșierii, în parte liberali, șuieră de bucurie. Oricum, ei pierdeau constant în ultima vreme din privilegii în favoarea celor mici, dar mulți. Vina, pe mai departe, se dă pe socialiști, apoi pe evrei. Dar nu mai contează. Răzmerița și haosul se instalează.

Continue reading “Liverpool, 1892 sau anul în care, un anume John Houlding, afacerist din Liverpool, hotărăște să înființeze propriul club de fotbal”

Hotin, acum Ucraina : în care românul Ilie, din Ucraina, îi aduce pe cei doi nepoți să vadă Hotinul lui Ștefan, iar Ion, taximetristul din Cernăuți, ba e moldovean ba’i român, după cum merg treburile

În autogara din Cernăuți nu se vorbește englezește. De altfel nici nu ai nevoie, atât timp cât oamenii din jur, fie ei călători, șoferi, speculanți în ale transportului interurban sau simpli vânzători de nimicuri, înțeleg sau cel puțin își dau seama când în față li se pronunță cuvântul Hotin.

Continue reading “Hotin, acum Ucraina : în care românul Ilie, din Ucraina, îi aduce pe cei doi nepoți să vadă Hotinul lui Ștefan, iar Ion, taximetristul din Cernăuți, ba e moldovean ba’i român, după cum merg treburile”

Ucraina, Hotin : Un preambul la momentul dedicat acestei cetăți

Pentru capodopera sa “Taras Bulba” , fondatorul prozei moderne ruse, ucraineanul Nikolai Vasilievici Gogol (1809-1852), fire de artist neîncrezător, a scris-în rusă- două manuscrise, unul în 1835 și altul în 1842. Nicidecum în 2009, regizorul Vladimir Bortko, ucrainean la origini, nu folosește pentru ecranizarea cu același nume prima variantă, ci pe a doua, considerată mai prorusă.

Continue reading “Ucraina, Hotin : Un preambul la momentul dedicat acestei cetăți”

Blog at WordPress.com.

Up ↑