Târgu Mureș, smiorcu’ zilei : când mă lovesc de cea mai mizerabilă formă de melancolie după comunism

-Ciolacu o vrut, doamna Ildiko, să dea 20, da’ nu l-or lăsat porcii ăștia.
-Așa e doamnă Ileana. Să știți că cel mai bine după comuniști, în țara asta am dus-o pe vremea lui Iliescu și a lui Marko Béla . Să nu’mi vie acum, să ‘mi spună mie cineva altceva că știi cum i-o zic! Bistoș că așa e!
-O doamnă Ildiko, ce vremuri… Când a murit tata, a lăsat cu limbă de moarte ca averea să nu se împartă copiilor ci să rămână la partid. Știa că noi ne vom certa. Eram șase frați și ne-am descurcat. Ne-a ajutat partidu’ că tata a fost conducător de CAP. Atunci stăteam la Simeria…

Continue reading “Târgu Mureș, smiorcu’ zilei : când mă lovesc de cea mai mizerabilă formă de melancolie după comunism”

Muntenegru, Restaurant Stara Kuca: boacăza de pe marginea drumului

Într-o boacăză pe marginea drumului, tranșează unu’ mieii gata rotisați ca pe fasole. În timp ce stau și aștept să îmi vină rându’, amuzat mă gândesc la “Tunurile din Navarone” scrisă de Alistair MacLean, una din cărțile copilăriei mele. Cu siguranță, bubuitura fiecărui obuz tras în acea carte este egalată, cel puțin, ca putere, de zgomotul fiecărei lovituri de satâr de aici.

Continue reading “Muntenegru, Restaurant Stara Kuca: boacăza de pe marginea drumului”

E 1 septembrie, e gata!

În timp ce pe un post de radio străin ascult melodia “Goodbye Teens” a lui Plavi Orkestra, în minte îmi vine un fragment din scrierea lui Vasile Ernu: Așa învață un copil să fie trist. Simțind cum pleacă vara.
Solistul trupei își continuă nestingherit recitalul înregistrat cândva: Goodbye Teens,
I’ll never be, I’ll never be a boy… și tot așa până când melodia se termină.

Continue reading “E 1 septembrie, e gata!”

Blog at WordPress.com.

Up ↑