Sozopol, Bulgaria : Cândva, în convorbiri cu domnu’ Consul, numărând.

Din convorbirea cu un unșpemetrist sadea ce a zis că neapărat tre’ să stai la all inclusive dacă vii în Bulgaria că dacă nu, ce dracu, cine îți mai taie măgarul să-l halești…
Deocamdată, aici stau la Rosen, o localitate lângă Sozopol, într-o pensiune în care vorba “Consulului”, nu mai stă nimeni, decât un neamț și un ceh.


Localitatea are în jur de 1250 de oameni, din care 30% ar fi turci, musulmani. Zic ar fi, pentru că omu’ meu de la pension spune că sunt țigani ce se declară turci, lucru adevărat după înfățișarea lor. Treaba asta e și la Mureș, la Târgu Mureș în oraș, unde toți țiganii se dau maghiari în scripte și mai trec doar uneori la români când interesul o cere. Domnu’ “Consul” o poate confirma că știe bine. La Rosen a fost echipă de fotbal sprijinită de mină și echipă de volei sprijinită tot de mină. Acum nu mai e nimic.

De aici până la Sozopol, la mare, sunt 20 km. Drumul prost trece pe lângă Cerno More și o tot cotește pe lângă o coastă stâncoasă de care România nu are parte decât ceva, pe la Vama Veche. Stara Planina își varsă în mare, ca pe niște scursuri fără rost adunate în stomacul său geologic imens, ultimele prelungiri montane, niște culmi aride și pline de pietre. În rest, lume săracă, ce nu îți prea are treaba, balcanism de margine încă, adică impur în apucături, străini, occidentali ce se dau dau mari cu banii lor, prilej pentru noi de nenumărate păreri schițate către ei în râs și’n batjocură.

Casă grecească, în fostul cartier grecesc al Sozopolului. Perla turistică a actualului oraș bulgăresc la Marea Neagră ăsta e, acest cartier . Ca peste tot în Balcani, războaiele au lăsat practici și urme. Aici, grecii, după conflictele balcanice, au fost mutați în Grecia, în locul lor fiind aduși bulgari. Deși fără nicio treabă cu noile lor locuri, oamenii au trebuit să accepte noile realități și să plece


Pe coasta apei există un restaurant cu terasa suspendată deasupra Mării. Când stau acolo, văd pescărușii cum driblează pe cer adversari imaginari, înotători temerari și vase, dar astea doar undeva departe, la orizont. Într-un viitor ipotetic mă văd stând pe veci pe această terasă suspendată, numărând norii, păsările ce dau goluri unui Dumnezeu incapabil să pareze ceva, florile de oleandru, câți dintre oleandrii au rădăcinile înfipte afară, în pământ, și câți sunt băgați înăuntru peste iarnă. Număr oamenii ce umblă în șlapi de plajă sau desculți, oamenii ce scapă de valuri și cei care mor în ele, și bețivii, bineînțeles, singurul indicator al vieții frumoase, neprefăcute, de pe pământ. Aș sta așa zile și ore în șir numărând ceva, nu are importanță ce, cu fața mereu spre mare și cu ochii spre oameni, ascultând același și același fundal sonor, ca de pe-o placă de patefon zgâriată la infinit.
Bulgaria, cândva…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: