Cipru, așa zisa Republică Turcă a Ciprului de Nord: pornind de aici și trecând prin Bosnia și Herțegovina, iasă o analogie binevenită și cu orașu’ Târgu Mureș.

20 iulie 1974. Turcia invadează Cipru, partea nordică a insulei. Cum ar veni alaltăieri, dar puțin mai demult. Militar, începe “Operațiunea Atilla”. Cu doi de “l” nu cu doi de “t”. Însă, probabil rude. Nicosia și Famagusta, cel puțin astea două orașe merită amintite din start, că sunt cele mai importante, la finalu’ bătăliei sunt împărțite în două. La turci, Nicosia se numește Lefkoșa, iar Famagusta, Gazimagușa.

După mine, ce e interesant în Cipru au păstrat turcaleții. Granița e pe o stradă la ambele. În Nicosia e pe celebra Ledra Street, plină de cafenele, de cocalari și bunăciuni aflate în vacanță și care habar nu au unde sunt, după care Stop! , vine vama sau corect spus, Punctul de trecere. În Famagusta, stadionul și sala de sort au rămas dincolo. Famagusta greacă e o iluzie.

Nicosia sau Lefkoșa, depinde din care parte privești peisajul acesta urban. Punctul de trecere. Doar atâta stă aici între Occident și Orient.


Si echipa de fotbal și cea de volei, joacă acum la Larnaca. Cu o zonă de tranziție, unde sunt staționate forțele militare ale “căștilor albastre” forțele păcii sau alea turcești. O porțiune de stradă, unde să zicem că altădată era un liceu, un internat și acum stau soldați, gata să sară dacă începe ciomăgeala iarăși. Ori “o plajiă cu hotele” ca la Varosha.

Plaja Varosha din Famagusta sau Gazimagușa, altădată o destinație a oamenilor cu stare, acum o zonă bine păzită de forțele turce.


Exagerând, dar păstrând modelul, e ca și când românii cu ungurii s-ar bate ca proștii iarăși la Târgu Mureș, iar ca măsură decisivă, undeva la Radio Gaga, peste drum de ProTV, orașul se va împărți în două. Fiecare cu partea lui. Nu contează unde rămâne Catedrala Mare, Mică, Bethlemu lor, poetul lor, poetul nostru, Ardelenii noștri, fosta Casă de modă, primarul lor și al nostru, unul legendar de altfel pentru ambele cazuri, călărețul Avram Iancu, etc . Prima dată va fi pus un culoar de trecere prin mijlocul intersecției, pe lângă cele două instituții media, la capetele lui fiind cușcubetele așa zișilor vameși și abia apoi, cam undeva unde stau fetele noaptea la produs, trăgând-i cu ochiu’ uneori plictisite, din lipsă de muncă, marelui poet Petőfi, de abia acolo poți spune că ai trecut la români, căci colțul albastru ăsta va fi. Scenariu demn de anii ’90, de început de 1900 chiar. Detestabil, la care se adaugă strămutarea oamenilor dintr-o parte în alta. În Balcani însă s-a purtat și se poartă. În Ucraina se desfășoară deja. Anume la Mostar, în Bosnia, că să mă exprim ca cei din Republica Moldova, încă mai merge. Fără garduri, dar fiecare cu instituția lui, cu partea lui de oraș, cu oamenii lui . La Travnik, unde s-a născut marele Ivo Andric la fel. Până și Salubriservu’ lor, Aqua servu’ lor ori Siletina lor, defuncta societate, acolo sunt două. Există un Florea și un Soos pentru fiecare parte, diferența fiind că incredibilul Gratulálok, rostit atunci când se plantează narcise, se zice în aceiași limbă. La noi, sperăm să nu fie scenariul ăsta niciodată Oricum, la dușmănie suntem încă la ani lumină față de ăia. Cum ar veni, aici e parfum, numai să vedem cât o să țină mirosul după ce te dai prima dată cu el…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: