Bulgaria, Hotnitsa: dispariția unei crâșme și a urșilor.

Dispariția unei crâșme poate afecta. Odată cu ea dispar personajele cheie ale unui anumit univers. Durerea simțită variază, dar poate fi cuantificată. E ca atunci când ai un clasament al tău, al deznădejdii și al părerii de rău, în care să zicem că atunci când un birt dispare, durerea asta e pe doi, și vine imediat după durerea provocată de împuținarea ariei pe care un urs își duce traiul sălbatic, de exemplu în Harghita și Covasna. Însă dacă crâșmele dispar din motive clare, lipsa banilor sau mai rar ce’i drept, lipsa bețivilor și a trogherilor, a oamenilor în general, în cele două județe amintite mai sus se zice că pășunile fermierilor se măresc mereu.

Între urs și crâșmă nu există niciun punct comun, poate doar oamenii cu care stai de vorbă când mai umblii prin satele astea nenorocite . Ei sporovăiesc vrute și nevrute în limba lor încurcată pe care nimeni dintre noi, români, nu o înțelege pe bune. Cine dracu îi poate asculta, ai zice și dacă ai fi acolo probabil că te-ai îndepărta. Dar totuși. Dacă îi privești doar cum își mișcă buzele vei înțelege și atunci îți dai seama de adevăru’ lucrurilor. De ce urșii dispar.


În imagine un birt părăsit în localitatea Hotnitsa, în Bulgaria sau ceea ce ar putea reprezenta un birt. Depinde de fiecare, de cât este omul capabil să își închipuie, să își imagineze. Lângă sat există o cascadă superbă într-un canion tipic, nu vrăjeli, nu denumiri atribuite unui defileu de fapt, cu scopul turistic de a atrage oameni. În spatele ei o succesiune de băltiri și alte cascade mai mici. Le poți străbate pe podețe improvizate și ce e important e că aici nu e nimeni și nici nu se întrevede a fi pe viitor mare lucru. E ceva ce în România ar umple o stradă de 3 km numai cu mașini, cu kurtoș colacs sau cu tot felul de rahaturi inutile. Mașinile ar sta peste tot oprite, altele ar veni mereu din spate, lumea ar da buluc, s-ar auzi țipete și ele ar fi totul, tot universul ăsta de neam prost. Urșii și oamenii ce se cred urși vor fugi. Dar aici nu e nimic din toate astea și nimic nu se anunță demn în zonă de o astfel de cauză, așa zis nobilă, turistică și implicit mercantilă. Redeschiderea crâșmei de pe drumul ce duce la cascadă, așa dar, se amână. Ea va sta în acest fel, cel mai probabil ferecată pe veci cu vechimea timpului de altădată, că ăsta de acum nu e bun în niciun fel, nici măcar pentru încheieri demne. Ca atare, rămânem cu speranța’n urs și ‘n crâșme și vom ține cu ambele mereu, nu cu oamenii, orice ar fi, până la moarte și dincolo de ea.

Cascada Hotnitsa, cascadă formată la debușarea unui râu obscur, mic ca și debit, ce scapă din strânsura unui canion tipic. Stratele geologice sunt așezate la orizontală, unele peste altele, ca foile din aluat ale unei prăjituri întinse pe o tavă mare de lemn. O structură clasică, în calcare, de canion tipic, nu de defileu. Totul este și mai spectaculos, întrucât întregul ansamblu geomorfologic este situat într-o zonă de câmpuri agricole situate la sud de Dunăre. Piatră, floarea soarelui și grâu. Ideală îngemânare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: