Bulgaria, Vrața : început de munții Balcani sau orașul care îți dă senzația că oriunde stai se va forma o coadă la butelii sau pipote.

Lângă șosea de centură a orașului, o prostituatâ își așează meticulos la umbra unui arbust scaunu’ de plajă și umbrela de soare. Cu mișcări demne de un comportament obsesiv compulsiv, ea pune cu grijă, la linie, sticla de apă, de suc și de cafea. Se așează, stă puțin, verifică, după care se ridică și mută puțin mai la stânga scaunul și întregul șir de sticle. Repetă mișcarea asta sub pomu’ acesta de mai multe ori, după care, ca după o treabă foarte grea dusă la bun sfârșit, se așează pe scaun în sfârșit mulțumită.

Scoate pachetul de țigări, iar ceea ce va urma e probabil, văzut așa din exterior de către un străin, de către un anonim pe care nimeni nu îl observă, momentul savurării celei mai bune țigări din viața ei. Atent la mișcările ei, un pescar  în vârstă se hotărăște după lungi dezbateri dureroase cumva, cu propria persoană, să îi ceară un foc, după care se întoarce la locul lui fără a scoate în plus, pe gură, un singur cuvânt. Din când în când, privește spre plută, spre vârful bețelor, spre combinatul imens în care probabil a muncit, închis și dezafectat acum  din toate țâțânile, la crestele munților ce se oglindesc în apa lacului și înzecit de multe ori la fata ce i-a oferit un foc la țigară. Îi vezi și auzi plescăitul buzelor, clipitul pleoapelor, foitul pe scaun, nările cum se dilată cu fiecare fum de țigară evacuat,  adâncirea picioarelor lui de atâta foit în nisipul de pe malul apei. Oscilează între starea aceasta de înjurătură asupra vremurilor ce i-au mâncat visele și dorința de a preacurvii. Se simte ca la coadă, unde se dă ceva, nu știe ce, dar el se pune să aștepte, conștient de faptul că nemaiavând nimic e bun orice din ceea ce pică.


Localitatea Vrața, Bulgaria. Printr-o pânză geologică de calcar, grandioasă, aici încep Munții Balcani. Socialismul muncitoresc a sucombat  și apus definitv demult, înghițit de un capitalism hulpav, haiducesc, iar oamenii par că nu mai au nicio scăpare. Cu toții, atât câți mai sunt pe străzi și în case, stau în expectativă, așteptând ceva, un semn sau uneori o faptă, dar singura lor soluție pare a fi ori contemplarea, ori răbdarea și meticulozitatea, ori sexul, privit ca panaceu’ universal, singurul capabil să le șteargă amintirile bune, cele care acum, în aste timpuri, pot provoca doar  crize și nevroze psihice în colțurile astea de lume, atunci când te gândești la trecut.

Telefonul sună. Un amic. Vrea ceva, nu sunt acasă. Continuă.

-Unde zici că ești? Vrața? Asta nu’i în Bulgaria? Omule acolo e de mers, da’ nu acum, că acum te pălești de tot prostu’ care mere ‘n concediu la bulgari. Vrața e un oraș fantastic! Fantastic, repet. De vizitat în noiembrie când se lasă negura peste bustul lui Hristo Botev! Vroiai să vezi cascada? Dă’ o ‘n pulă! E frumoasă cascada, este senzațională, dar orasul îți dă senzația că oriunde stai se va forma o coadă la butelii sau la pipote! Acolo e despre negură Bulane. Cum s’ așază ea, ce îți lasă să vezi, dacă mai trăiesc oamenii, câți îs în agonie, câți mai speră zadarnic că viața va muri odată cu ei și nu ei primii, iar viața după. Înțelegi? Despre asta e acolo. Ca să închei, să știi că Negura de acolo este mai apăsătoare decât trabucu’ mestecat de Cornel Dinu  la meciul cu Foresta! Tu știi cum aștepți acolo ca Lumea să se gate!? Cu pumnii strânși!

Cu asta închid și zâmbesc amarnic. Mă învârt în jurul Dezmembrării Lumii, se pare, și doar atât, pentru că ea își revine din nou, când crezi că e jucată. Adevăru’ că locu’ nu îi pentru oricine. E greu, e pentru cunoscători și nicidecum pentru Corina, Anita, madam cutare, mătușa x, mama, tata, nevastă incapabilă să înțeleagă ceva, vecina care nu mai știa unde a fost acu’un an în Bulgaria, s’o tai, pensionarul ce a stat o viață pe loc la comuniști, i-a plăcut și acum vrea să umble ori pentru vecinul ce m-a întrebat intrigat cândva: Ce dracu ai de văzut în Bosnia dacă mergi, că eu nu înțeleg?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: