Bulgaria, Vidin : când te chinui să ții minte tot

Vidin, luna asta, după podul peste Dunăre. Început de căldură toridă. Într-un fel de autocar, câțiva talibani se întorc acasă. Nu eu le zic așa ci omul de la benzinărie, de la bulgari. Se uită la ei, scuipă în sec, vorbește ceva ce doar el înțelege, iar întoarce capul la ale lui, iar se uită la ei. Din mașina cu număr de Germania, coboară unu ‘, capul familiei, apoi ele, două, fiecare cu câte doi copii.

În spatele lor parchează unul cu o mașină plină cu cai de concurs. Un fel de camper, cu care cari caii pentru concurs, dar poți să și dormi. Se dă jos, deschide trapa armăsarilor. Omul de la benzinărie îi zâmbește femeii proprietarului de cai, una foarte sexy, o bunăciune, dar se încruntă din nou, ca la comandă, când dă cu ochii de alelalate. Căldura începe să sfârâie. Dunărea, în spatele nostru, parcă e un cazan încins din care ies aburi. Armăsarul lovește cu copita în podea. “Talibanul”, nerăbdător că femeile se pișă prea mult, incepe să facă ture în jurul mașinii. Crescătoru’ de cai, la fel, începe și el să deie din picior așteptându-și partenera, să lovească ritmic, odată cu armăsarul, cu degetele în plafonul mașinii. Eu aștept cu 100 de euro în mâna întinsă către bulgar.
-100 schimbi?
-Da.
-Să pui și vigneta.
-Bulgaria?
-Excursie
-Mare?
-Nu
-Gacici?
-Nu. Am…
-Ce faci atunci în Bulgaria?
-Excursie
-De unde știi română?
-De pe Dunăre.

Vreau să îi mai zic de cartea unui bulgar, Ivan Stankov, în care am găsit o replică asemănătoare, unu’ care tot așa știa româna “de pe Dunăre”, dar renunț că mă gândesc că totul e o simplă coincidență și ăsta nu a citit nimic în viața lui, nimic mai mult decât ce scrie pe bonurile de combustibil sau fișa postului.

Pe o stradă de lângă centru’ orașului Vidin. Arhitectură urbană specifică multor orașe din Bulgaria.

Ies. Afară e mai rău. Nevasta crescătorului de cai își face apariția. De la toaletă vin și nevestele talibanului. Ele, nimic special. Și să vrei, tehnic nu ai ce vedea la cât sunt de bandajate. Și afară e cald de pute. Cealaltă, în schimb, maieu legat la buric, decolteu adânc, țâțe, lanț de aur ce se balansează între ele ca un pendul, pantaloni scurți, tăiați, peste bucile ca nucile coapte. Talibanul se potolește din umblat, crescătorul de cai nu mai bate ritmul calului, armăsarul nici el, în timp ce iepele încep să necheze, femeile talibanului să vorbească, iar femeia crescătorului să îl certe pe acesta.
Mă uit atent către ea și încerc să-i rețin fiecare formă. În această benzinărie a antitezelor, pentru moment mă simt ca în anii ’90 când mă uitam cu băieții mei la filme porno, iar când plecam acasă, încercam să nu uit nimic din ce am văzut. Cine știe când imaginile alea îți puteau fii de folos.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: