Sânmiclăuș, județul Alba: drumu’, țăranu, fuga după Nemărginire și unicu’ țel pe care omu’ modern ar trebui să îl mai aibe în viață.

Da, se merită că parcă mergi spre Nemărginire și nu se mai gată, așa îmi zic și intru pe drumul ăsta de piatră. Cântă Zdravko Colic, melodia E Draga, Draga și când bagă unul saxofonul îți vine să îi dai în gură ca la măgar în pantă.

Mai încolo mă întâlnesc cu un țăran într-o căruță ce mergea la moară. Zice și ăsta că domne, io stau în satul de peste deal și am zis că să mă bag pe aici ca să nu mă mai duc pe asfalt. Nu am mai fost niciodată, da’ dracu’ să-l ieie de el drum că parcă nu se mai gată, și atunci pune mâna streșină la ochi se uită în zare și mai adaugă deznădăjduit: Unde pizda măsii o fi satul și moara că m-am săturat de cât am mers. Nu am nici apă la mine.

Îi dau apă, îi spun că mai are puțin, că e numai impresie de la orizont, dar nu înțelege ce zic. El atunci spune că te las domne, se uită la mine curios, plec, mulțam și după ce el zice asta, își șterge gâtul de transpirație, gulerul cămășii se îndoaie arătând cât e de murdar, de galben cu negru, și apoi se îndepărtează. Scot capu’ pe geam și mă uit după el. Totul drept, țiplă, deși la deal, orizontu’ tremura de la căldură, el tremura, căruța tremura, calul se făcea că e alt animal, se transforma în căldură, piatră, praf și galben, cum tremura odată Someșu’ la Satu Mare în apus, privit de pe un pod. Omu’ în zare, în timp ce mergea, mai fâlfâie din mână către mine și după aceea îl înghite Nemărginirea. Atunci mă gândesc că oare mai e în viață? Mai trăiește!?

Se fac 6 ani de când am dat de drumul ăsta. Și atunci eram doar eu. Nu mai era nici un om, nicio căruță. Doar eu și mașina pe vreo 25 de km. Talpă și un mare nor de praf în urmă. Mamă mamă ce senzație. În spate ploaia fugea după mine și eu după Nemărginire.
După care, m-am întâlnit cu Doru.
Ăsta mi-a tăiat-o brusc:
-Coane lasă dracului coclaurile… tu știi că la ora asta unii fac excel-uri ? Și a râs zgomotos, un râs din ăla de încântare, de om care face în viață exact ce îi place și îi place să afișeze asta.
-Hî? fac eu
-Cum Hî, Coane!? Inbox 0, ți-am tot spus. Ăsta e țelu’…
6 ani. Amintire pe Facebook.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: