Crâmpeie timide de muzică Iugoslavă: de la Bajaga i Instructori la Mile Kitic și de ce câteodată e mai bine să stai acasă decât să călătorești.

Mă plimb prin pădure și ascult The best of Bajaga i Instructori pe Spotify. Îmi atrage atenția piesa “Što ne može niko možeš ti”. Cu toate că de pe la minutu’ 2:50 devine vijelioasă, cumva cum îmi place mie, ezit încă dacă să îi dau statutul de Piesa zilei. Să vedem ce mai ascultăm astăzi.

Între timp discut și cu doi amici pe Facebook despre muzica ex Yu. Unu’ știe și limba, celălalt nu, ca și mine, dar cel puțin noi doi punem totul pe seama senzațiilor ce rămân, adică eu când îl ascult de exemplu pe manelistul Mile Kitic cu melodia Kilo done kilo Gore, mă închipui încă într-o rezervație fabuloasă, la Uvac în defileu, în Serbia, unde țiganul acesta balcanic cânta la un radio din Novi Pazar și un musulman nu răzbea să scoată carnea de miel dintr-un fel de oală unde stătea sub presiune. Nu e vorba de gen muzical ci de faptul că nu poți călătorii aiurea.

Ceva trebuie să simți, să asociezi, altfel nu are rost să mai pleci de acasă.
Acum, legat de Bajaga, amicul meu din Serbia zice că i-a dus cu mașina pe ăștia, pe vremuri, de mal multe ori, când el avea magazin în Belgrad și ei studiou’ de repetiții în cartierul cu magazinu’. Formație mare pentru spațiul ăsta. Novi Dan se numea magazinul. Avea și Marlboro la vânzare în el, adică în Serbia se găsea la liber cum ar veni și la noi nu, și ăștia fumau acolo la el. Pe la magazin veneau și jucătorii Zvezdei de își mai luau câte ceva sau schimbau bani și ăștia erau campionii Europei la fotbal. Habar nu am cum e să ai amintiri din astea, cu astfel de personaje, dar eu dacă le-aș avea, cred că pentru cel puțin 20 de ani stima de sine mi-ar sta sus de tot. După aia mai vedem. Apoi nu știu dacă faza aia cu dusul cu mașina al unei formații mari, tu ca simplu om, satisfacția ce o simțeai că ești sculă să îi ai pe ăștia în mână în mașina ta, s-ar mai potrivi cu ceva din timpurile noastre. Mă gândesc doar la mine că ieri, la Peștișoru’, deși Dan Negru stătea la masa de lângă mine, nici măcar bună ziua nu i-am dat decum să îmi mai fac și-o poză cu el. Și el ce vedetă e fraților!?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: