Târgu Mureș : spălătoria de peste drum de baru’ cu alimentară cu puțin înainte să înceapă războiu’

-Cum ar fi fost să cânte în loc de toți ăia de la finala la fotbal american Loredana Groza cu Adrian Copilu’ Minune, cu Guță și toți ăștia ai noștri meseriașii, de demult !? Mamă ce spectacol ar fi fost, îmi zice patronul spălătoriei de peste drum de baru’ cu alimentară…Atunci mă uitam și eu la porcăria asta de sport. Învârte cafeiul între degete și visează mai departe oftând, cel mai probabil, după timpurile de demult, fredonând o melodie dulce înțeleasă doar de el… Mă gândesc dacă războiul o să-mi strice șustele. Vine și la noi? Dăm toți din cap. Habar nu avem dacă începe…

-Mă tot gândesc că bine ar fi să înceapă războiul mâine între fraierii ăia de ruși. Poate, poate, va fi ca în anii ’90 când aduceam toate căcaturile de la bazaru’ din Cernăuți. Ieftine foc. Uite așa ploua cu bani la noi, zise speculantul din cartier. Are garajul de sub bloc transformat într-un loc unde ține tot felul de cafeiuri Amaroy, ciocolată ieftină, pateuri, șampoane Balea, toate aduse din Germania atunci când vine pe platformă cu câte o coajă pentru unu’ și altul. Cand te cheamă la o vorbă, zice “Hai în magazin, că trag repede și o jumătate de chil de vin. Aici nu ne vede nimeni” , deși garajul nu are nicio treabă cu activitățile comerciale, iar nevastă-sa e de față când zice asta. Încă nu știm de cine se ascunde. Acum, învârte și el cafeiu’ între degete și visează, își lasă capul pe spate și privește în sus, așteptând parcă din moment în moment ca ăia să dea startul, să anunțe la radio că în sfârșit războiu’ în Ucraina va începe, iar banii o să pice pe el ca altădată.

Țiganu’ din curbă de la Voiniceni mă știe. Ia pe caiet de la baru’ cu alimentară de peste drum de spălătorie. Când mă uit la el, am impresia că visele și le scaldă mereu printre sumele notate pe caiet.
-Șefu’, dacă dai ceva, te duc la lacu’ din pădure. De ăla nu știi tu! Numai că trebuie să trecem pe la depozitul de armament. Ca să nu ocolim. Grea treabă…
Las și eu capul pe spate și închid ochii. Mă închipui ca în liceu când furam anvelope uzate de la o bază de tractoare, un fost SMT local, ca să le ard la Silita când se prindea Postu’ Mare. Era o nebunie, cu garduri sărite, cu urmăriri, mamă mamă, greu de înțeles pentru aripa tânără de astăzi. Mă pun și eu pe învârtit cafeiu între degete, pe visat și pe sperat. La radio e ora fixă. Cu toții ciulim urechea. Ar trebui să zică dacă începe. Zice de câți infectați îs , de câți selecționați îs și astăzi în cea mal bună națională a României din toate timpurile calificată la Pandemic Word Cup, că gazul nu se știe când va mai reveni la prețuri normale și că vremea se va încălzi peste măsură. Aud că și la Belgrad, ca și la București vor fi aproape 20 de grade zilele astea. Posibilă cădere de flori vejtejite de iarnă. Îmi aduc aminte că în urmă cu trei ani, la Belgrad, pe esplanada dintre vărsarea Savei în Dunăre și hotel Iugoslavia, câinii hăpaiau de zor alergând puful de plop ce plutea peste tot, înghițând însă doar aerul. Ce dramă pentru ei! Era luna mai. Posibilă cădere de flori de primăvară pentru noi oamenii și ce bucurie!
La radio, însă, în continuare, nimic despre război.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: