Belgrad, Serbia: bețivu’ de pe Cara Dušana ,colț cu Skenderbegova

Uitându-se la ușa super magazinului, bețivu’ s-a uitat de parcă în fața lui era spațiul ce îi putea lui rezolva toate problemele cu care viața l-a cadorisit.
Doar ușa, atât mai stătea între el și acel loc, așa că se îndreaptă spre ea, hotărât să îi dea un șut, dar spre surprinderea lui, când vru să facă asta, să dea cu piciorul, aceasta se deschisese singură în două.

Mai departe, bețivul în pantaloni scurți și bluză largă cu mâneci lungi dădu o tură prin magazin, luând la pas grăbit fiecare raion. Dintre produse, se certă doar cu cele situate pe capetele de raft iar dintre oameni, își alesese pentru asta, să le zică câte ceva, doar femeilor, două la număr, de la raionul unde se găsește mâncare gătită. Restul produselor, dar și casierițele puse strategic la ieșire, nu beneficiară de atenția lui. Nimeni nu îi răspunse, însă, nimic, ba mai mult toți au fost nepăsători, semn că atât oamenii cât și lucrurile îl știau. Ușile se deschiseră din nou când acesta ieși, văduvite, bineînțeles, de lipsa lui de coordonare în a le plesni un picior. Senzația că a ratat lămurirea vieții lui persista acerb peste toată strada. Nervos, acesta se răsti la un cățel ce își aștepta stăpânul să iasă din magazin, îi zise și lui câte ceva, în timp ce un tânăr și o tânără grăbiră pasul în noapte, semn că omul acesta nu le era cunoscut. Mai departe, bețivul în pantaloni scurți, cumva de aprilie, căci erau tăiați sub genunchi, se pierdu în noapte cu mâinile ridicate în sus. Un semn al neînțelesului. Urcă pe ulița Cara Dušana , colț cu Skenderbegova, pe lângă muralul cu Goksi, partizanu’, situat pe colțul din jos al străzii și cel cu Maradona situat pe colțu’ de sus.

Despre Goksi, ultrasu’, atunci când l-au omorât, se zice că asasinii lui au fost impresionați de calmul afișat de acesta în fața morții evidente ce venea, de senzația aceea, iar de Maradona, atunci când acesta a fost întrebat de Platini, cine a fost mai bun din lume, acesta a răspuns flegmatic, cu infinită scârbă că cineva îi pune o astfel de întrebare: Maradona. Cu un “na” la sfârșit zis sigur cu gura ‘ntr-o parte ce străbate toate timpurile și tot așa ca o senzație…
După muralul cu Maradona, nu l-am mai zărit pe bețiv cu toate că am încercat insistent să îl zăresc. Senzația, însă, că nu își va rezolva niciodată problemele, persista. Era acolo.
Aceiași urmă de regret, ca și când am ajuns în fața super magazinului acesta, străbătea noaptea…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: