Finalul meciului de rămânere în prima liga germană de fotbal, de la Berlin, îl prinde pe hârșăitul, dar încă frumosul Mario Gomez pe teren. Fotbal, din păcate, nu a prea știut el niciodată, dar mereu, acest rezultat al iubirii dintre un neamț și un spaniol, s-a lipit la gol, indiferent că a jucat la Bayern München sau la naționala Germaniei.
Pe timpuri, când fotbalul însemna nu doar privitul lui, un chibiț, cu state vechi prin tribunele diviziilor inferioare de pe la noi, îmi zicea plin de ciudă, aburit bine de berea intens savurată dintr-o halbă, având aproape tot timpul pe buza ei sare presărată din belșug, următoarul lucru: … ce înseamnă domnule să fi frumos și simpatic, toată lumea te iubește, toată lumea îți pasează, tu doar trebuie să ai dramul de deșteptăciune să te plasezi acolo unde trebuie…
Da, Super Mario marcase din nou, iar, probabil, Bayern sau Naționala, pentru că nu mai țin minte, mai câștiga ceva…
Duminică seara însă, la finalul meciului disputat la Berlin între FC Union din localitate și mult mai titrata VFB Stuttgart, aflată în nefericita postură de a se lupta pentru rămânerea în Bundesliga, Mario nici nu a mai apucat să se dezbrace pe teren așa cum o face de obicei și nici nu a mai apucat să facă gestul lui obișnuit, prin care părul, atent îngrijit, era aranjat. Pe dreptunghiul verde, intrau suporterii lui Union Berlin, proaspăt, de acum, promovați pentru prima dată în Bundesliga.
Se zice că dacă treci podul ce desparte cartierul Köpenick de restul Berlinului, dai într-o altă lume. Aici nu găsești tarabe ce vând fast-fooduri ieftine din soia și nici prosteala globalistă din restul Berlinului. Aici miroase a punk, a Nina Hagen, a luptă cultă, mereu îndreptată împotriva sistemului, care dacă cândva se dădea cu STASI, temuta poliție a sistemului comunist din Germania de Est, acum se dă cu Red Bull Leipzig și cu consumatorii ce vin la stadion doar pentru bere și cartofi cu cârnați.
Chiar dacă la anul vor retrograda la loc în “zweite”, “oțelarii”, urmașii muncitorilor ce umblau în salopete albastre prin Berlinul de Est, vor face mereu același lucru, vor cânta pe stadion în Ajunul Crăciunului, vor aduna bani pentru te miri ce are legătură cu fotbalul lor, vor sprijini bolnavi și familii de emigranți ce merită, dar mereu se vor întoarce acolo unde le e locul: pe câmpul de bătălie, împotriva sistemului ce te face iubit și adulat, doar pentru simplul fapt că ești frumos și simpatic sau uneori, ai dramul ăla de deșteptăciune de a te plasa unde trebuie…
Leave a Reply