Ucraina: Când între Doroșenko, Razumovski, Poroșenko și Zelenski nu există nicio deosebire sau de ce doar chipurile lui Hmelnițki și Mazepa au loc pe bancnotele ucrainenilor.

Bogdan Hmelnițki pe bancnota de 5 grivne a ucrainenilor

În 1665, când Petro Doroșenko a fost ales hatman al cazacilor de pe malul drept al Niprului, acest lucru nu a mirat pe nimeni. Pentru cel născut pe malul stâng al întinsului fluviu, la Ciîhrin, destinul nu părea a fi altul. Prin el, cele două maluri căzăcești ale întinsului fluviu trebuiau să se unească într-o Ucraină mare, așa cum şi-a dorit-o înaintea lui bunicul său, el însuși hatman, dar mai ales Bogdan Hmelnițki, pe care tatăl său l-a slujit cu râvnă mare din postul de polcovnic.

Însă cum, ca de atâtea ori la cazaci, timpurile erau favorabile mai mult luptei împotriva puterilor din jur și a alianțelor cu oricine pentru a răzbate, nici de această dată nu a mai mirat pe nimeni că războiul împotriva Poloniei și Rusiei începea și mai ales că, din postura de aliat providențial, zâmbea trufaș Imperiul Otoman.
Dar proiectul politic al lui Doroșenko nu s-a concretizat. Mai mult, foametea, depopularea și uneori, islamizarea, a pus stăpânire pe ținuturile căzăcești. Devenise doar o chestiune de timp până când hatmanul va abdica, jurând credință țarului, alegând în schimbul cruțării vieții “adevărata lumină” și titlul de voievod venit odată cu aceasta…
Kiril, cel ce a urmat în scurt timp la conducerea cazacilor cu îngăduirea Rusiei, era originar tot de pe malul stâng al Niprului. În Hatmanat, neamului său căzăcesc i se spunea Rozum și nicidecum Razumovski, ca la curtea de la Sankt Petersburg, dar acesta era un amănunt insignifiant pentru tânărul de 22 de ani, președinte al Academiei Imperiale Ruse de Științe, deosebit de șarmant, cu priză la publicul sferelor înalte ale acelor vremuri, frumos și foarte galant cu doamnele. Spre deosebire de Petro, Kiril se considera un curtean imperial, iar destinul lui și mai ales al căzăcimii, pe care o va conduce, nu avea cum să fie altfel decât strâns legat de lumea rusă.
Zilele acestea, Ucraina și-a desemnat un nou conducător. Șarmant, frumos și cult, actorul de comedie, Zelenski, întotdeauna la costum, pare a fi un curtean imperial cu priză mare și în lumea rusească a divertismentului. Poroșenko, deja fostul președinte, ca și hatmanul Doroșenko, rămâne în urmă, plătind prețul sărăciei pe care se presupune că a adus-o și a amplificat-o odată cu el, dar mai ales-părerea mea în care cred-odată cu războiul din est, provocat de Rusia. Celui, ce l-a început promitea să rupă total țara de Rusia, gest prin care Ucraina părea a renunța la rolul de zonă tampon între Vest și Est, îi va rămâne doar titlul de rege neîncoronat al bomboanelor de ciocolată și foarte probabil un trai liniștit. Ce este sigur, însă, e faptul că niciunul dintre conducătorii, pomeniți în acest text până acum, nu vor avea pentru posterioritatea ce se crede doar ucraineană, chipul întipărit pe vreuna din bancnotele statutului. Dintre toți conducătorii trupelor căzăcești, menționați de istorie, doar doi au această onoare: Hmelnițki și Mazepa, pentru că doar la ei se consideră că lupta pentru independență și nesupunere, mai ales față de Rusia, a fost dusă până în punctul în care doar sacrificiul personal, al conducătorilor, a urmat. Pentru restul, vorba filmului, e tăcere…

Ivan Mazepa, ultimul mare hatman al cazacilor, înfățișat pe bancnota de 10 grivne ucraineană

Bibliografie

Serhy Plohy – Porțile Europei. O istorie a Ucrainei

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: