În 1665, când Petro Doroșenko a fost ales hatman al cazacilor de pe malul drept al Niprului, acest lucru nu a mirat pe nimeni. Pentru cel născut pe malul stâng al întinsului fluviu, la Ciîhrin, destinul nu părea a fi altul. Prin el, cele două maluri căzăcești ale întinsului fluviu trebuiau să se unească într-o Ucraină mare, așa cum şi-a dorit-o înaintea lui bunicul său, el însuși hatman, dar mai ales Bogdan Hmelnițki, pe care tatăl său l-a slujit cu râvnă mare din postul de polcovnic.
