Liov, Ucraina-Introducere

Clădirea Teatrului de Operă din Liov
Clădirea Teatrului de Operă din Liov

Lemn de mahon, picioare de scaune strălucitoare și catifea galbenă, spălăcită spre crem. Am rețineri și ușoare ezitări, în a mă așeza. Standard ridicat, lume străină, mediocră la ei, stăpâni aici, în galanta cofetărie din Liov(Lviv). Prețuri bune, iar banul face totul. Aleg ca de obicei două prăjituri, un Medovik și un Napoleon. Cea din urmă, rușii o dedică victoriei asupra mareului împărat francez din 1812, iar pentru multă lume, bucățelele de biscuiți sau glazură delicioasă, albă, simbolizează zăpada ce i-a ajutat pe aceștia în obținerea victoriei (Sabina Fati-Ocolul Mării Negre în 90 de zile). Medovik-ul în schimb e o împărțire frățească de această dată, între ruși și ucrainieni, strate succesive de foi, gust puternic de nucă, lapte condensat autentic și cristale bălțate de zahăr caramelizat crocant.

Sub masă, o pisică își face apariția. Cerșește languros, frecându-se de picioarele noastre. Sunt apariții normale în aceste zone și turistului pretențios, ce nu iubește pisicile și mai ales blănița lor, ( logic, atunci,ar trebui să nu îi placă nici femeile) îi ia ceva timp pentru a atinge predispunerea necesară înțelegeri. Prin geam nu contenesc în a privii copiii, trimfătoarea clădire a Operei și din nou pe primii, mici și zburdalnici, zbenguindu-se și răcorindu-se doar în chiloți și uneori fără nimic mai sus, în apa fântânii arteziene din fața minunatei clădiri. Peste zi a fost cald, iar acum peste ceea ce a mai rămas din ea, desfătarea și liniștea s-a așezat.

Sunt după amieze răcoroase pe care Liovul le petrece cu aceiași intensitate, chiar dacă sfârșitul sezonului estival se apropie. În ritm de tango, vals, salsa și muzică populară ucraineană, în partituri diverse, cu copii suflând în săpun și făcând baloane, bătrâni așteptând vecernia sub copaci umbroși și pensionari plictisiți, chirciți pe scăunele minuscule, lângă vagoane vechi, transformate în magazine ambulante de suveniruri.

Din punct de vedere turistic, rutenii lioveni sunt bine intenționați. Încearcă să surprindă privitorul cu ce au mai bun, profitând aproape de orice, din ceea ce au la îndemână. Cadre surpinse în urma plimbării asidue prin oraș.

Improvizațile sunt acide, melancolice prin aduceri aminte provocate. În vechiul și fascinantul centru istoric al orașului, mimii rămân nemișcați în poziții diverse, până ce un bănuț le declanșează un resort imaginar, smucindu-i din poziția nefirească. Actorii sunt de duzină, selectați fără voia lor din rândurile mesenilor stradali, turiști simpli, diferiți ca vârstă și deschiși, prin dezinvoltura afișată.

Cadre obișnuite pentru un oraș turistic. Artiști ambulanți, dornici să facă un ban în plus, profitând de sezonul turistic aflat în plină desfășurare, cerșetori și mici speculanți cerșind, ca peste tot în lume

Dincolo de drum, pe o laterală, scenă de dans devine o terasă stradală. Pentru câteva ceasuri, probabil nimeni nu o să regrete dispariția principalului ei rol, loc al reveriilor bahice și al preumblărilor la ceas de seară. Terasele ulițelor înguste, împânzesc de altfel cea mai frecventată zonă a vechiului târg, transformarea suferită de una dintre ele, părând a nu afecta pe nimeni. Muzicienii sunt de trotuar, menestreli amatori, metamorfozați pe loc, fără prea mari pretenții, din trubaduri ai muzicii populare căzăcești, în cei ce încearcă cu destul de mult succes partituriri noi, senzații latine de pe alte meleaguri.

Activități diverse, scene de dans improvizate pe moment și reverii bahice în vechiul târg, surprinse duminica, aproape de orele înserării, când căldura de peste zi s-a mai potolit

De peste zi, revăd urcatul apoteotic spre vârful turnului cu ceas, ce ornează în bună tradiție austriacă, primăria de aici, pecetluind prin arhitectură, ca de altfel peste tot pe unde a subjugat, dominația coroanei imperiale austriece.

Ploshcha Rynok sau Piața Rynok este partea centrală veche a orașului, componenta turistică de bază, a atracției pe care acest oraș îl exercită. Mai jos, cadre surprinse într-o zi obișnuită de vară.

Printre turiștii curioși sau pur și simplu doritori în a se ascunde de căldura de afară, impresiile formate țin de fragmentele de viață urbană surprinse de sus, de asocierea pentru mine curioasă, antagonică și încă nefericită, dintre stindardul național ucrainean și flamura unui altui imperiu, cel al Uniunii Europene, asociere întâlnită pe scările ce te duc sus, pe platforma ce înconjoară ca un guler ridicat de cămașă, vârful turnului.

Un loc bine stabilit în planul de sistematizare al orașului, îi revine pieței centrale, ce adăpostește și clădirea primăriei (partea stângă). În plan apropiat, având cupola ce acoperă turnul, vopsită în verde, vedem Biserica Valahă, ctitorie ortodoxă a domnitorilor Moldovei

Din turnul clădirii ce adăpostește deja de multă vreme primăria orașului, turistul dobândește la nivel ideologic, orientarea social politică a orașului, prin natura bisericilor și a caselor, ce alcătuiesc vechiul centru urban, idee arhitecturală apuseană, clar exprimată și în prezent la nivel politic, de întreaga parte de V a Ucrainei.

Ferm convins de importanța rutenilor, a polonezilor, a armenilor, evreilor și nemților, dar și a omului nou, de tip sovietic sau al celui și mai nou, ucrainean, ce aici la periferia “Ținutului din Margine” (Ucraina), pare a-și fi găsit o conștiință națională, o identitate și un naționalism dus spre extremism, tolerat în prezent cu bună stiință de mai marii lumii occidentale, am fost doar când de sus orașul l-am privit. Cu blocurile sale cenușii, cu casele modeste sau voluptoase de la periferie, cu arhitectura poloneză sobră și elegantă a centrului istoric, cu casele evreiești și armenești pe două niveluri, ce dau culoare și însușire istorică, comercială locului, înconjurând ca niște veritabile inele de apărare, inexpugnabile, fortăreața de civilizație apuseană, multă vreme neaccesibilă mulțimii rutene, fără identitate, adunată ciorchine, în jurul ei.

IMG_20170731_131019-01
Asociere antagonică, caracterizată prin mari suferințe, între flamura ucraineană și cea europeană, întâlnită în holul clădirii primăriei din Liov

Note de călătorie

Lviv în ucraineană, Lwow în poloneză, Liov în românește și L’vov în limba rusă este cel mai mare oraș al Ucrainei din partea sa vestică.

Datorită în special comerțului cu mărfuri, al celui fiscal, practicat pe filieră evreiască și armenească, dezvoltării puternicelor bresle mestesugăresti germane și poloneze, în istorie orașul reușește să se “așeze strategic”, la confluența principalelor rute comerciale, ce asigurau legătura între Marea Baltică și Marea Neagră. Odată cu acest statut, Liov-ul capătă și rangul de mare oraș universitar, de polarizator în diverse feluri, a vieții sociale din Europa Centrală și de Est. Zbaterile istoriei îl fac însă să treacă succesiv de la oraș tributar Rusiei Kievene, la cel regal polonez, apoi la tot ceea ce a însemnat succesiunea imperiilor austriece (capitala provinciei austriece din trecut, Galiția) peste acest spațiu, pentru ca apoi, după primul război mondial, vremurile să îl aducă din nou în ograda statului polon, nou închegat. Dar, zbuciumul apartenențelor sale, odată cu încheierea primei conflagrații mondiale, nu se sfârșesc. Urmează cel de-al doilea război mondial, iar odată cu sfârșitul acestuia, Liov-ul intră în componența URSS-ului, înglobat ulterior Ucrainei sovietice (formate prin teritorii smulse de la statele vecine). În noul stat ucrainean, apărut ca și “independent”, în anii ’90, Liov-ul părea “o parte” bine ancorată. Noile realități din Ucraina nu favorizează defel însă, viitorul orașului. Gandind negreșit spre Vest (ca de altfel întreaga regiune pe care o polarizează sub diverse forme), Liovul se găsește într-o deplină antagonie cu tot ceea ce gândește Estul Ucrainei, iar tocmai din această antagonie, se poate creea in viitorul apropiat, premisele favorabile, ca orașul împreună cu întreaga zonă din care face parte, să fie încadrat (din nou) într-o altă “Ucraină”.

Steaguri polone și efigii ale personalităților culturale polone din vremea în care orașul era parte a Galiției, surprinse în bisericile romano-catolice din oraș.

Cum am ajuns la Liov?

La Liov(Lviv), în Ucraina, am ajuns urmând traseul Târgu-Mureș-Suceava-Cernăuți-Liov (Lviv)

În Ucraina se poate intra doar cu pașaportul, nefiind necesară viza de intrare în această țară!!!

Pe ruta Suceava-Cernăuți, am preferat să călătoresc cu un autobuz ce leagă cele două țări: la ora 15 pleacă din Suceava, urmând ca după aproximativ două ore să ajungă la Cernăuți (în funcție de cât este de aglomerat, punctul de trecere de la Vama Siretului).

Din Cernăuți (autogara centrală), acesta pleacă spre Suceva la ora 5 dimineața.

Informații: Autogara Suceva

Cernăuți-Liov (Lviv)-pe acest traseu am călătorit foarte comod cu trenul (aproximativ 60 lei, clasa a doua, 220 km, 5-6 ore), urmând practic traseul căii ferate ce leagă regiunile istorice Bucovina de Galiția. Pentru planificarea călătoriei, cu încredere puteți accesa site-ul oficial al căilor ferate ucrainene, de unde puteți să achiziționați online biletele necesare. Trenul este una din variantele de bază destinate călătoriei în statul vecin, așa că, să nu fiți surprinși de faptul, că nu veți mai găsi bilete în ziua călătoriei (pentru rutele lungi) sau de afluența mare de călători în gări. Ca o concluzie, în Ucraina încă se călătorește bine cu trenul și chiar aș îndrăzni să afirm, că acest mijloc de transport are un viitor mult mai bun față de cel din România.

Clădirea gării centrale din Liov (Lviv), arhitectură Art Nouveau, datând din ultimii ani de existență ai Imperiului Austriac. În 1904 este inaugurată clădirea, după ce în 1899 s-au dat startul lucrărilor. A fost proiectată și gândită de arhitectul polonez Władysław Sadłowski, după un concurs de proiecte la care au participat mai mulți arhitecți
Clădirea gării centrale din Liov (Lviv), arhitectură Art Nouveau, datând din ultimii ani de existență ai Imperiului Austriac. În 1904 este inaugurată clădirea, după ce în 1899 s-au dat startul lucrărilor. A fost proiectată și gândită de arhitectul polonez Władysław Sadłowski, după un concurs de proiecte la care au participat mai mulți arhitecți

Unde am locuit la Liov (Lviv)?

La Liov am locuit aici si aici, raportul preț calitate fiind foarte bun

Arhitectură urbană surprinsă din balconul hostel-ului unde am locuit.
Arhitectură urbană surprinsă din balconul hostel-ului unde am locuit.

Obiective turistice

Piața Rynok sau Piața Centrală

În secolul al XIV-lea, regele polon Cazimir al treilea conferă așezării statutul de oraș, ca urmare a importanței comerciale, pe care târgul începe să o capete. Apare astfel această piață, întinsă pe o suprafață mare, devenind în timp loc al adunărilor de tot felul. În prezent, piața este închisă circulației auto, ea fiind traversată de câteva linii de tramvai

Biserica Adormirii Maicii Domnului sau Biserica Valahă din Liov

Consider imperios necesar, ca printre cele câteva clipe sau câteva zile pe care turistul român le acordă vizitării orașului, să figureze și momentele alocate ctitoriei românești în Liov, reprezentată de Biserica Valahă, cum popular i se spune printre cetățenii orașului sau Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului, cum tehnic figurează ea, în pliantele tematice.
Pentru a înțelege modul în care această biserică a apărut aici, într-o Europă Centrală, la inceput sfărâmată de căderea Bizanțului și apoi, dupa multe sute de ani, intrata religios sub dominatia Coroanei Papale, o să redau câteva spicuiri din cartea marelui istoric Ion.I. Nistor, dedicată Ucrainei:Problema ucraineană în lumina istoriei

IMG_20170731_130407-01
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului sau Biserica Valahă (în stânga) și Biserica și Mănăstirea Benedictină în partea dreaptă (confesiune romano-catolică)

După căderea Bizanțului în mâinile turcilor, la 1453, Biserica Ortodoxă a Răsăritului a rămas fără ocrotitor încoronat. Diadema împăraților bizantini ca și stema cu pajură a imperiului bizantin, trecură ce-i drept, asupra țarilor de la Moscova, dar fără ca și puterea lor ocrotitoare asupra Bisericii Ortodoxe să se fi putut manifesta mai curând, decât numai după ce se strecurară două veacuri și jumătate de la căderea Constantinopolului. În intervalul acesta, până în zilele lui Petru cel Mare, singurii domni ortodocși ce mai rămăseseră pe tronurile lor era voievozii din Muntenia și Moldova.
Timp de 250 de ani, de la 1453 până la 1700, când Petru cel Mare a formulat faimosul său testament politic în legătură cu aspirațiile rusești asupra Bizanțului, voievozii români din Moldova și Muntenia, îndeplineau misiunea grea și destul de costisitoare, de ocrotitori ai creștinătății răsăritene.

Piața mărginită pe o parte de strada Podvalna, având ca și puncte de interes, Biserica Valahă, monumentul dedicat tipografului Ivan Fedorov și Muzeul Arsenalului, este considerată pe timpul verii, Anticariatul principal al orașului. Mai jos, câteva cadre de aici

Voievozii români nu erau cunoscuți numai ca ocrotitori ai ortodoxiei grecești față de turci, până la emanciparea Rusiei, ci ei erau priviți ca singura putere ortodoxă europeană și ca ocrotitoare a ortodocșilor din țările catolice vecine, din Transilvania și Ungaria, precum și din Polonia. După moartea lui Ludovic cel Mare (1382), principatele de Halici și Vladimir ajunseră sub stăpânirea polonilor catolici. În urma acestei schimbări de regim, populațiunea ucraineană ortodoxă ajunse în conflict cu Biserica de stat dominantă și aceasta mai ales la orașe, cum era Liovul, unde numărul ortodocșilor era copleșit de numărul cel mare al catolicilor. Grupul creștinilor ortodocși din Liov se compunea din ucraineni localnici, din moldoveni, așezați acolo pentru diferite afaceri și însărcinări și unde se pomenește de “pons valachicus”, de “via valachica”, din puținii armeni câți au mai rămas credincioși ritului ortodox, căci covârșitoarea lor majoritate trecuse la ritul catolic și din grecii veniți acolo pentru afaceri comerciale și al căror număr începu să sporească din secolul al XVI-lea.

Cadre surprinse în interiorul Catedralei Romano-Catolice armenești din Liov

Comunitatea aceasta ortodoxă își avea centrul ei religios în jurul bisericii Adormirii Maicii Domnului, care, după tradiție, era o ctitorie a principilor de Halici din sec al XIII-lea.
Credincioșii ortodocși vedeau în domnitorii noștri, pe ocrotitorii credinței lor pravoslavnice, iar vreme îndelungată, candidații de preoție ai ucrainenilor primeau hirotonia în Moldova. Astfel, voievozii români au fost considerați multă vreme drept patroni ai ortodoxismului, în regiunile polone (actuale ucrainene), aflate religios sub stăpânirea catolicismului.
Alexandru Lăpușneanu, domnitorul Moldovei, deschide strălucit seria domnilor darnici și ocrotitori ai ortoxismului, iar în 1527, dărui comunității ortodoxe din Liov suma de 200 de zloți pentru repararea acoperișului Bisericii Adormirii Maicii Domnului, mistuit în urma unui incendiu, promițând pe viitor și alte ajutoare. În 1558, Alexandru-Vodă le trimite ortodocșilor de aici încă 100 de zloți, împreună cu mustrarea, că bărbații în biserică nu trebuie să stea în același loc cu femeile, iar pentru treburile bisericești, este necesară instruirea a patru diaci tineri, pentru învățarea cântului grecesc și sârbesc.
Alexandru Lăpușneanu intervenii ulterior și pe lângă regele polon, pentru a favoriza cumpărarea fără piedici de materiale necesare consolidării bisericii, de la negustorii polonezi, catolici, cu această ocazie, achiziția de aramă fiind scutită de vamă.
Alte și alte danii religioase se vor înregistra în anii ce vor urma pentru sprijinirea funcționării acestui lăcaș de cult ortodox de pe pământul catolic al Liovenilor, toate cu sprijin direct din partea vrednicului voievod moldav.
În biserica Adormirii Maicii Domnului numită și rusească, fu inmormant la 13 iunie 1578, Ioan Potcoavă, nefericitul pretendent la tronul Moldovei, ucis la Liov după cererea turcilor. Cu 12 ani mai înainte, la 1564, fu osândit la moarte și executat la Liov, un alt voievod al Moldovei, Ștefan Tomșa, care în testamentul său ceruse să fie înmormântat la biserica Adormirii

Capela celor Trei Sfinți, clădire anexă a bisericii
Capela celor Trei Sfinți, clădire anexă a bisericii

2 thoughts on “Liov, Ucraina-Introducere

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: