Lume mută, murdară și pironită într-un vârf de munte galben. Cu toate acestea, mă avânt înainte, fără să’nțeleg, de ce omul nu vorbește, când eu doar îl strig?! În tot acest timp, un vițel scurmă jucăuș din picior în fața mea, uitând pentru câteva secunde de prelungirea dătătoare de viață ce pleacă din ugerul mamei, doi dulăi gălbejiți, uită și ei de plictiseală și vin spre mine, iar pentru câteva minute, vântul se potolește, aranjându-mi fără să vrea, părul ce părea a o lua razna.
