Trimisul Cuceritorului: impresii dupa un periplu polonez

 

Castelul Bedzin din localitatea poloneză cu acelasi nume

Zi de decembrie posomorâtă în Silezia polonă, la mai bine de doi ani de la ultima vizită. Iarna și aici, pare a îmbrăca până în acest moment, haina cenușie a unui sfârșit de toamnă parcă continuu în ultima vreme peste tot. Neadaugând vestimentarului său, nimic din ceea ce ține de garderoba sa albă, anotimpul acesta cade la nivelul latitudinilor temperate, acolo unde se manifesta până nu demult, atât de autoritar, într-un derizoriu nemeritat. Parcă înciudat pentru privitorul din mine, accentele tragice ale unei foste zone miniere, par a veni la pachet cu o recuzită cenușie, vânt mut și tăios, pe fondul unei umezeli cronice, destul de accentuate.

Mă afund destul de prudent pe centurile ce se întretaie brusc și consecvent ideii de ordine, în jurul megalopolisului urban ce are ca și pol principal, centrul civic Katowice. În tot acest timp, mental, creez o retrospectivă teoretică, a ceea ce s-a petrecut cu Silezia, dar și cu Polonia, odată cu căderea regimului comunist. Transformări rapide și pline de substanță, ce țin parcă de neamul german situat totuși nu departe de aici, au făcut ca o zonă minieră puternic exploatată înainte de ’90 și lăsată de izbeliște din punctul de vedere al unui mediu, ajuns ulterior să sufere dramatic, au făcut din fosta conurbație minieră din sudul Poloniei, unul din principalele huburi comerciale pentru Europa de Est și nu numai. Reorientare rapidă și sănătoasă, în care tentaculelor logistice întinse ademenitor spre un consumator est-european, hulpav, lacom și supus unei abstinențe “consumistice”(consumism nu există în DEX) îndelungate în perioada comunistă, le revine rolul principal


Având o cunună de griji așezată deasupra capului, imediat după ce a ieșit cel puțin la nivel geo-politic de sub dominația sovietică și nutrind elocvente antipatii față de moștenitorul fostei “uniunii a popoarelor fericite “, Rusia, Polonia face un tur de forță, afișând la masa tratativelor cu Uniunea Europeană, ceea ce avea ea mai bun: istoria, Papa și dorința oamenilor de a progresa. Pe calea progresului, Polonia se înscrie urgent, atacând firesc și normal, prima data infrastructura. Agricultura progresează și ea, sferele de influență făcând ca multe produse să vină pe o piață estică în formare, dar și naivă sau…păcălită,  provenite direct din pământ polonez. Germania se reconcilieză cu ideea pierderilor teritoriale, sileziene, lasă cartea revanșelor istorice și acționează clar, marcând decisiv, așa cum numai neamul teutonic știe, un gol economic. Investește puternic în regiune și cumva, și-o aservește intereselor sale strategice. 
Între timp, ajunsă la un nivel în care își permite și în care imixtiunea “prietenului de la est”, pare a se manifesta din nou, cu tărie, Polonia dă cu pumnul, nemulțumită și pare a dori pentru ea, o altă cale de urmat.

 

Lipite între ele, aceste orașele nu îmi lasă practic nici un răgaz. Sunt pe străzile închise cromatic din orășelul silezian Bedzin. Miroase a fum negru din cărbune ars, ce iasă necontenit pe coșurile caselor și blocurilor netencuite.  Prezența unui castel cocoțat în vârful unei ridicături calcaroase, rest marginal, nostalgic, al munților Jura Polonă, mă atrage. Intim, bine poziționat, acesta continuă în aceste părți, lanțul defensiv denumit sugestiv “Cuibul Vulturilor”,  ce în prezent adună într-un traseu tematic bine accesat de turiști, salba de castele defensive pe care Polonia Mică le interpunea între ea și Silezia, aceasta din urmă la aceea vreme, fiind parte componentă a Regatului Boemiei.


În tot acest peisaj, gândurile mele zboară fabulând, iar ideea unei povești, iasă la iveală…

Trimisul Cuceritorului venise din nou. De această dată nu cu plăcere, dar trebuia să accepte realitatea.
Oamenii acestia se adunau, ori de câte ori era prilej de sărbătoare (sau nu), iar unii, e drept, bandiți vânduți, merseră pãnă acolo încât deteră foc în văzul tuturor, steagului albastru cu steluțe galbene, pe care chiar Cuceritorul cu mâna lui îl lăsase aici. Atunci, cu ceva timp în urmă, acesta era iubit. Oamenii l-au primit ca pe Hristos și pe bună dreptate chiar așa a și fost. Dacă nu era el, Cuceritorul, stolurile de lăcuste din Est ce prăpădeau țara și sufletele oamenilor de atâta amar de vreme nu aveau cum să fie stârpite. Chiar el pecetluise actul prin care patria aceasta urma să ajungă prosperă. Acum însă, oamenii parcă au uitat…


…dar cumva și oamenii aveau dreptate. Scoteau des la iveală flamura alb-roșie și asta nu îi plăcea Cuceritorului. Greșise și el, Cuceritorul, când a permis cu a lui voie, ca oamenii din alte ținuturi, tuciurii la față, să vină aici și să își facă casă și masă. Apoi, când ei au vrut schimbe legile, el s-a opus
… dar a greșit și atunci când influențat de alții, a fost aproape să accepte, că oricine poate umbla cu oricine, de mână, pe stradă.

Cu toate acestea, el era doar trimisul lui aici și vorba lui nu conta deloc. Dacă ar fi îndrăznit să zică ceva, slujba și favorurile și le-ar fi pierdut. Ori cu asta nu se va putea împăca niciodată!
…și mai era apoi și EL, cel din Est. EL, cel cu lăcustele, cu mâhnirea aruncată pe sufletul oamenilor și EL, cel ce e dușmanul Cuceritorului încă de o viață…
Dacă EL și-a băgat coada? Devenea peste puterile lui să mai înțeleagă ceva.
Găsi totuși timp să își agațe armele în cui și să îmbrace ceva lejer, dar oficial. În timp ce închidea ușa după servitoare (aceasta va rămâne cu el toată noaptea, ca de obicei de altfel, când vine aici), un gând îi străbătu mințile…
Imperiul parcă începea să fiarbă…

 

Note de călătorie

Istoric, zona Sileziei abundă în obiective istorice pe care le puteți găsi cu ușurință pe motoarele de căutare. Cracovia e cu siguranță must have-ul regiunii, la care din păcate eu nu am ajuns încă, cu toate că am fost de două ori, foarte aproape de poate cel mai important centru urban al Poloniei.

 

Ce vă recomand din ce am văzut:

  • Localitatea Katowice din Silezia, cu fostul cartier minier Nikiszowiec, având casele foștilor mineri polonezi construite de patronii germani de mine, undeva între 1800-1900 bine păstrate, remarcându-se prin arhitectura exterioră inedită, având peretii netencuiti.

  • Castelul Zemak din Bedzin, parte integrată a sistemului de fortificații edificat de regele Cazimir al III-lea, între Polonia Mică și Silezia, la aceea vreme aceasta din urma aparținând de  Regatul Boemiei.
  • Cuvetele lacustre având origini diferite, de multe ori chiar și glaciare, dezvoltate în zona de câmpie ce acoperă o mare parte a Sileziei

 

Locuri de cazare

Eu am stat aici, fiind multumit de raportul calitate/pret.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: