Sub Vârful Stogu din Munții Maramureșului: tânărul soldat hortyst, huțulul și drumul oaselor

Creasta masivă a Munților Maramureșului pe teritoriul Ucrainei, văzută de pe frontiera româno-ucraineană. La orizont Vârful Pop Ivan Cernahora (2028m)

La 14 octombrie 1944, 31 de români originari din Câmpia Transilvaniei, concentrați în lagărul de muncă forțată de la Vișeul de Sus, sunt încărcați pe fondul retragerii trupelor maghiarestrategic, într-un camion, băgați cu forța în două case din Moisei și împușcați. Aceștia, în prealabil, au muncit la drumurile militare și cazematele ce constituiau în viziunea regimului hortyst de atunci, o a doua linie de apărare în zona Munților Maramureșului, la Moisei, după pozițile principale din Pasul Prislop întărite puternic. În memoria acestora se va ridica ulterior monumentul de la Moisei .
Nu mă puteam aștepta, ca agentul Poliției de Frontieră din comuna Repedea să fumeze țigări de contrabandă. Dar, în timp ce eu completam formularul ce îmi va permite ulterior o incursiune turistică de două zile spre vârfurile montane ce punctează asemeni unor borne, actuala frontiera de nord a României, omul și-a aprins o țigară. Atunci, gândurilor mele legate de această zonă, li s-au adăugat acel ceva. Am ținut doar pentru mine acest lucru, conștient că nu aveam cum să îl exprim și mai cred că în acel moment și în acel loc, acestea nu contau. Datorită chemării energice a unui tovarăș de drum , nerăbdător din fire, am grăbit formalitățile. Am părăsit curtea Oficiului Poliției de Frontieră, pe un soare spălăcit, fumegând într-un colț de cer și pe un vânt ce împrăștia fumul imaginar din mintea mea, peste tot.

Continue reading “Sub Vârful Stogu din Munții Maramureșului: tânărul soldat hortyst, huțulul și drumul oaselor”

Trimisul Cuceritorului: impresii dupa un periplu polonez

 

Castelul Bedzin din localitatea poloneză cu acelasi nume

Zi de decembrie posomorâtă în Silezia polonă, la mai bine de doi ani de la ultima vizită. Iarna și aici, pare a îmbrăca până în acest moment, haina cenușie a unui sfârșit de toamnă parcă continuu în ultima vreme peste tot. Neadaugând vestimentarului său, nimic din ceea ce ține de garderoba sa albă, anotimpul acesta cade la nivelul latitudinilor temperate, acolo unde se manifesta până nu demult, atât de autoritar, într-un derizoriu nemeritat. Parcă înciudat pentru privitorul din mine, accentele tragice ale unei foste zone miniere, par a veni la pachet cu o recuzită cenușie, vânt mut și tăios, pe fondul unei umezeli cronice, destul de accentuate. Continue reading “Trimisul Cuceritorului: impresii dupa un periplu polonez”

Blog at WordPress.com.

Up ↑