Vârful Hovârla din Munții Maramureșului: pițipoanca, speologul și profesoara de muzică

Vârful Petros (2028m) o continuare spre N a crestei masive, dar domoale a Munților Maramureșului. Pe teritoriul Ucrainei, această catenă montană poartă numele de Carpații Păduroși

Când brusc, privirea vameșului ucrainean nu mai era interesată de cei câțiva lei, dați sub forma unei “tradiții” de neam prost, am știut că ceva nu era în regulă. Dar, cu toate acestea, doar când peste huruitul unei vechi mașini industriale, cu treabă prin punctul de trecere a frontierei dintre România și Ucraina, de la Solotvino (Slatina), zgomotul provocator al pantofilor cu toc s-a suprapus, eclipsându-l, abia atunci mi-am întors și eu privirea.
Ca de fiecare dată în astfel de locuri, mirosea puternic a gaze de eșapament, a transpirație și acum, venind ca ceva nou pentru mine, și a erotism.

Fata s-a făcut ușor remarcată, prin vestimentația incitantă, pantofii cu toc, decolteul provocator și machiajul strident. Cutia mare de pizza pe care o căra nonșalant prin vamă, adusă tocmai de dincolo de Tisa, din Sighetul-Marmației, trecea în planul doi pentru privitorii de rând, majoritatea de sex masculin.
…dar nu și pentru ea. Grijulie, între două priviri șăgalnice aruncate personalului vamal ucrainean, ce mai târziu au și scutit-o de datul tradiției, fata a sprijinit cutia pe marginea ghișeului, iar pe ea, deasupra, legitimând parcă și mai tare importanța pizzei, a lăsat să cadă ușor, dar ferm…pașaportul albastru ucrainean… Datorită lui și concesilor acordate statului vecin de Uniunea Europeană, ea, româncă de pe malul drept al Tisei, a putut merge în sfârșit în România. De aici s-a întors cu o pizza mare, poate cea mai mare pe care a găsit-o, ca un semn elocvent al preocupărilor ei, legate de neamul de care aparține.
Începută în românește și terminată destul de languros după intonație, în ucraineană, convorbirea ce a urmat între fată și vameș, s-a redus la ceva simplu...

“Podul Prieteniei” fățarnice, ridicat peste Tisa, separă România de Ucraina. Micuțului orășel, aproape lipit de malul drept al Tisei, ucrainenii minoritari de aici, îi spun Solotvino. Pentru românii ce constituie majoritatea locului, așezarea ce are și câteva tentative de a-și urca gospodăriile pe terasele superioare ale râului, poartă numele de Slatina, vechi toponim românesc, folosit fără echivoc în tot spațiul românesc dintre Dunăre, Nistru și Tisa pentru a marca prezența sării.

Atunci când am vorbit cu el, cu câțiva ani în urmă și mai pe la începutul verii, omul mi-a dat dreptate. În Ucraina prețurile sunt mici și acum devine foarte clar, e de mers. Poveștile cu război nu au loc în mintea românilor, decât eventual până la baza muntelui. Odată însă ce ajung la Bukovel, temerile dispar, unica preocupare rămânând schiul, mâncatul, țigările și alcoolul ieftin. Firesc, el mi-a dat iarași dreptate. Față de Austria și acum și față de România, în condițiile în care tarifele sunt cam aceleași cu cele din țară, Ucraina este o destinație demnă de băgat în seamă, pentru orice pasionat de ski alpin.

Mai sus de Slatina, la Rahău, în interiorul Carpaților Păduroși, Tisa își unește cele două cursuri, într-unul singur. De aici, Tisa va curge însoțită fidel pe multe porțiuni, de șosea și calea ferată, străbătând ținutul huțulilor, trecând prin centrul matematic al Europei, scurgându-și apoi apele lin, spre Dunăre, prin Câmpia Panonică, formând totodată și limita vestică a românimii.

…numai că spre dezamăgirea mea, el, într-un discurs marcat puternic de consumerism turistic, a evitat întrebările mele legate de satele românești din dreapta Tisei sau de masivul vârf Hovârla. Pentru el, nici asezările cu nume românești, înșirate după ce treci frontiera și nici cel mai înalt pisc montan al Maramureșului, botezat cu un apelativ ce descinde din limba română, nu conta.
Până la urmă l-am înțeles. Și-a argumentat dezinteresul, cu faptul că e speolog, iar acestui hobby îi dedică majoritatea timpului. Ucraina e pentru soție și copii.
…iar, ca totul să fie bine înțeles pașaportul său vișiniu de cetățean european este totuși singura cale de a ajunge în Ucraina, unde se schiază ieftin și cam atât.
De aici încolo, convorbirea dintre mine și el, a decurs ca ceva simplu…

Două pâraie montane ce izvorăsc de sub Vârful Hovarla, din două căldări glaciare, se unesc puțin mai jos, după câțiva km, formând răul Prut. De aici încolo, răul își schițează cursul pe o direcție nordică, pentru ca apoi, odată ce părăsește zona montană, să urmeze o direcție sudică spre zona ce îi dictează de altfel cursul, colectorul Marea Neagră

La început nu m-am putut înțelege cu ea. Era din cauza vâjâitului ce venea de la zbaterea în vânt a stegulețelor naționaliste, de la clinchetul clopoțeilor ce imitau Himalaya, de la figurile oamenilor ce veneau de peste tot. Erau toate amestecate cu vânt, ceață și palide senzații că soarele ar sparge plafonul gros de nori. Totuși, blestemată zi…Într-un final, când a reușit să îmi distingă vocea, a fost puțin supărată de întrebarea pe care i-am adresat-o.

O înșiruire de culmi masive, greoaie, având inseuari largi, caracterizate prin diferențe mari de nivel, caracterizează porțiunea cea mai înaltă a Munților Maramureșului (în Ucraina, această catenă montană poartă denumirea de Carpații Păduroși).
Denumiri românești, ca Brebenescul, Muntele Negru, Vârful Petros, Gutin, Tomnatec, Brescul, Pop-Ion, denumesc vârfurile cele mai înalte din zonă, toate grupate la N, dar și la S, de cel mai înalt pisc montan al Munților Maramureș, dar și al Ucrainei, Vârful Hovârla (2061m).

Dar până la urmă a înțeles. Eram totuși un străin ce nu aveam de unde ști, cum sună imnul țării vecine, cântat de un grup de copii înlănțuiți în jurul monumentului ce marchează punctul cel mai înalt al Carpaților Păduroși.
Trecută bine, femeia era diriginte și profesoară de muzică.

Deși au înălțimi ce rareori și ușor trec de bariera altitudinală de 2000m, sectorul Munților Maramureșului de pe teritoriul Ucrainei, prezintă numeroase urme ale ghețarilor de altădată, localizate aproape în totalitate pe versanții NE ai catenelor montane. Aceste urme ale glaciațiunii la altitudini mai reduse, comparativ cu cele întâlnite în Carpații Românești sunt o consecință a așezării nordice și a rolului de avanpost în calea maselor de aer arctice, siberiene, pe care lanțul montan îl joacă aici 

De pe vârf mi-a arătat unde e România, s-a mirat cu ciudă, fiindcă  avem un vârf montan mai mare ca a lor, după care s-a revanșat ostentativ, cu mărimea țării ei.
Curând, odată ce va primii pașaportul albastru cu trizub-ul pe el, va pleca în călătorie. Va începe cu România, firesc, fiind cea mai apropiată, dar și cea mai ieftină.
…dar spre mirarea mea, femeia va merge în Munții Rodnei, pe care îi și arată cu vârful degetului. Va călători prin satele noastre, va mânca și va bea din ceea ce i se va oferi, iar într-un final va vizita și satele din Maramureș.

De aici încolo, discuția noastră a devenit de această dată …complexă, printre zgomote de flamuri naționaliste și clinchete de clopoței nepalezi. După aceea, pentru o clipă, soarele a crăpat ceața. Într-o parte, Pop Ivan-ul părea că se află la o aruncătură de băț, în timp ce de jos, de pe partea cealaltă a vârfului, vedeam puhoiul de ucraineni ce urcau muntele.

Înciudat, cobor…

 

Rahiv, Ucraina

Septembrie 2017,

 

 

 

Note de calătorie:

Traseu Vârful Hovârla (2060m), Carpații Păduroși, Ucraina:

Târgu-Mureș-Sighetul Marmației-Frontiera Ucraina (Solotvino/Slatina)-Rahiv-Yasinia-Tatariv-Vorohta-Zaroslyak (ultima porțiune a drumului cuprins între Vorohta și Zaroslyak se desfășoară pe un drum forestier, practicabil auto în sezonul cald )

Necesar pașaport pentru trecerea frontierei!

Zaroslyak-Vârful Hovârla: traseu ușor pe timp de vară, având o durată de maxim 3 ore (dus)

Sursă de apă: doar la începutul traseului

 

 

Puncte de interes:

  • Pitoreasca Vale a Prutului, în sectorul montan pe care acesta îl traversează;

  • Orașul Rahiv și în proximitatea lui, la Dilove, se poate vedea borna ce marchează unul din centrele geografice ale Europei, determinate matematic;

 

 

Spatii de cazare

Numeroase pensiuni, campinguri, hoteluri sau case particulare stau la dispoziția turistului. Mai jos, locul unde am stat noi

 

5 thoughts on “Vârful Hovârla din Munții Maramureșului: pițipoanca, speologul și profesoara de muzică

Add yours

  1. Minunat trăit și scris. Ești un scriitor în căutarea propriilor cărți. Atingi firesc dramatismul, de calitate, ocultat de o tâmpită corectitudine, nici nu mai are importanța dacă politică, ce îți impune să-ți înghiți lacrimile. Ești un Iancu și Hogaș, un badea Cârțan și Horea la un loc. Mă bucur că am avut norocul să fiu contemporant, prin tine, cu Ei.

    Like

  2. O să vă critic. Slatina este toponim românesc, dar la origine cuvântul este sau pare că este slav(slatină), podul prieteniei nu se referă la cea cu ucrainienii, ci cu cehii, cărora le-am dăruit toată Bârjava şi Maramureşul nordic şi central, cado’.

    Desigur, ucrainienii au motivele lor să fie şi ei prieteni de faţadă, dar nu aş spune că-s chiar neîntemeiate şi nu putem spune că ne-am dat viaţa(exceptând la propriu prin 1919, militar) politic pentru Maramureş, fiind o mare de slavi, cum ar spune clasicii negociatori români, care nu ştiau prea multe.
    Deci, să nu fie cu supărare, dar nu sunt vinovaţi ucrainienii că ce a aruncat România, Cehia a revenit lor prin URSS.

    Dacă mai mergeţi în Transcarpatia, vă recomand să vizitaţi românii de pe Ung, iar dacă mergeţi o să le trimit un cadou simbolic pe dumneavoastră.
    Şi cred că Horvela era cel mai mare munte din Cnezatul lui Codrea de Câmpulung, primul voievod atestat al Maramureşului.
    Srieţi foarte viu şi bine, însă ar trebui să puneţi ceva note la poze, mai identificăm persoanele, locurile descrise.
    Mulţumim pentru articol!

    Liked by 3 people

    1. În primul rând mulțumesc pentru interes și mai ales pentru critica constructivă.
      Am folosit la figurat sintagma Podul Prieteniei, pentru că din punctul meu de vedere, Ucraina, dacă ar fi să fac în capul meu o sinteză a ultimilor 50-60 de ani, cam așa se și comportă… Fățarnic. În rest da, și eu consider că România nu și-a prea bătut capul în decursul ultimilor 100 de ani cu românii din dreapta Tisei.
      Oricum ar fi, nu știam că denumirea podului se referă la legătura cu cehii.
      Mulțumesc încă odată pentru sugestiile prețioase

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: