Maramureș: Când soarele asfinte’n senin, mâne va fi vreme bună


În curtea casei, Csermey se joacă, târând după ea un cățel blond, agățat de o cizmuliță albastră. La un moment dat se împiedică și cade, dar acest lucru pare a nu o afecta prea tare. Iarba verde și deasă din curtea pensiunii îi amortizează căderea, cățelul fuge, iar ea rămâne întinsă. Stând pe spate, cu capul ei mic, lunguieț și blond, fata bolborosește cuvinte fără rost, în cele trei limbi pe care le cunoaște și cărora, doar ea, pare a fi capabilă în a le da înțelesuri. Pentru idilicul sat maramureșan, Breb, Csermey este o expată, apărând pe lume departe de România. Mama e canadiană, iar tatăl e un maghiar născut în România, lângă Arad, plecat însă și el departe, pe alte meleaguri, din fragedă pruncie. Româneasca lui e una cu mult accent englezesc, trădând în acest fel, locurile pe unde a ajuns și a trăit.

Continue reading “Maramureș: Când soarele asfinte’n senin, mâne va fi vreme bună”

Blog at WordPress.com.

Up ↑