Vârful Pop-Ivan din Munții Maramureșului: pe frontiera de Nord a României.

Vârful Pop-Ivan (1937 m) din Munții Maramureșului, o bornă de frontieră naturală și inedită în Nordul României

Apropierea iminentă a Rusaliilor face ca micuța poiana a Paltinului, de sub Vârful Pop Ivan să fie nesperat de populată. Lângă un TAF nou, de producție autohtonă, stă un ucrainean răblăgit de alcool și munca la pădure, câțiva pădurari au capetele băgate sub capota unei mașini de teren ce refuză să mai funcționeze, la stâna de lângă, ciobanii nu răzbesc să finalizeze mulsul oilor, al caprelor și al vitelor, iar cabana ce ține de partea de cercetare din Parcul Național Munții Maramureșului e plină de oameni ce nu au nici o treabă cu cercetarea.


Ucraineanul rablăgit de alcool e din satul Crasna Vișeului, un sat din Maramureșul românesc, locuit majoritar de etnici ucraineni. Devine suspicios când îl întreb ce țigări fumează, e mirat când îi spun că vrem să mergem pe Pop Ivan, pe “Cărarea Contrabandiștilor” și nu pe valea Pop Ivan și îmi atrage atenția să am actele la mine, fiind într-o zonă de frontieră. Mâine, ca să mă ghideze mai bine, nu va fi, iar apoi, trufaș, îmi spune că ucraineni nu lucrează înainte cu o zi de Rusalii și două zile, după…

Poiana Paltinu, loc de adunare a apelor ce coboară de pe versanții abrupți din jur. De aici, o potecă fără însemne turistice, denumită plastic, “Poteca Contrabandiștilor”, scoate turistul în golul subalpin al Crestei Șerbanului

Ilie e și el ucrainean din Crasna Vișeului, neștiutor de limbă slavă și mult mai amabil. Are 15 ani și e ucenic la stâna din Poiana Paltinu. Lui, școala nu îi place, pentru simplul motiv că “îl țâne pe loc”, iar dorința lui mare este să aibe și el cândva, propria lui turmă de oi. Pentru el, Pop Ivan e doar un vârf de munte, sub care el și oile lui, au stat aproape toată vara trecută. Știe că dincolo de vârf sunt “rușii”, la care a trecut odată după niște oi rătăcite, fără să își bată capul de vreo bornă de frontieră și mai știe, că dacă vrei să ajungi pe Pop Ivan, vârful ce înțeapă frontiera țării ca o gămălie, trebuie să mergi pe poteca traficanților de țigări, să urci pe Șărban (1817m), până la “stâna ce are apa trasă în ea, prin furtun” pentru ca mai apoi să îți continui drumul pe creastă printre bornele de frontieră, românești și ucrainene. La el tocmai a venit o fată din sat. Se vor pierde ușor pe malul râului, la cules de frăguțe noi, netulburați de nimeni și de nimic.

Creasta Muntelui Șerban, îngustă și cu o diferență de nivel, pronunțată față de văile din jur este piciorul montan pe care cărarea se înfiripă spre Muntele Pop Ivan

Pe Tomnatec (1618 m) în jos e căldură mare. După aproape 20 de km, crapă sufletul de căldură și genunchii de atâta mers. Țăranul mă ajunge din urmă. Cu toate că e cald, are cizme de cauciuc în picioare, maieu, cămașă și vestă din lână pe corp, iar capul îi e acoperit de o pălăriută, așa cum poartă ciobanii . A avut ceva treabă la ultima stână romanescă de lângă frontieră. A dus niște animale, a plecat de dimineață, iar dimineață i-a fost frig. Trăiește de o viață lângă animale, iar astea și muntele sunt la fel, dintotdeauna. Frontiera de când trăiește el nu s-a modificat. Doar oamenii de pe ea. Sovieticii au devenit ucraineni, dar românii, tot români au rămas. Săptămâna trecută câteva vaci i-au trecut dincolo de fâșie. S-au dus la “ruși ” 100 m. S-a sculat de pe iarba românească, a călcat pe aia ucraineană și le-a adus înapoi.
S-a tot temut degeaba, că nu a venit nimeni. Dar nu demult, nu era tocmai așa…

Peisajul subalpin al crestei Muntelui Pop Ivan cu o panoramă excelentă spre cele mai înalte vârfuri ale Munților Maramureș, sectorul românesc


Pe vremea comunismului nu te plimbai liniștit pe aici, ca acuma. De te prindeau sovieticii că treceai la ei, te snopeau în bătaie, după care îți dădeau drumul. Atunci au construit și drumeagul de pe o coama domoală, de sub Pop Ivan ce mai rezistă și e folosit și acum. Puteau așa, să urce liniștiți cu mașinile de teren, până sus pe fâșie. Am scăpat odată dincolo, o pereche de boi, după care o trebuit să trec, să îi aduc înapoi.
Nu știam dacă m-au văzut sau nu, da’ de frica celor auzite, m-am dus la o stână mai jos, am stat ascuns câteva ore acolo, iar la animale m-am dus numa’ dimineață, îmbracat cu alte haine.
De la ciobanii din jur, am aflat că m-au căutat toată ziua…
Contrabandiștii? Aștia sunt peste tot, dar nu mai circulă pe aici. Acum sunt camere peste tot, iar zona e accesibilă tuturor… dar e bătaie mare pe țigări și sate întregi de la noi și de la ei, trăiesc din asta. Acum trec pe la săritoare. Acolo pun scara și se cațără cu desagii în spate. Acolo nu prea îi pot vedea. Uneori pe săritoare mai cură apă direct în cap, dar nu îi interesează, atâta timp cât nu le udă țigările.

Vârful și circuri glaciare dezvoltate pe versantul ucrainean al Muntelui Pop-Ivan


În pas vioi omul pleacă mai departe. Ceasul îi cade pe jos, iar el nu observă. Înainte să il dau mă uit atent la el. E un ceas sovietic, cu trei steaguri desenate în interior pe cadran. O prietenie a popoarelor ce nu are legătură cu realitatea: Armenia, Azerbaidjan și Georgia. Ceasul mai are doar o curea de aluminiu. Pe cealaltă se pare că timpul mâncat-o…
Baciu Nicula e cioban de când se știe. Umblă în cisme de cauciuc, are șerpar la brâu, pălariuță în cap și o bâtă noduroasă cu el. Mustața și-a lăsat-o acum, mai încoace, că a auzit el că e la modă, printre ciobani. Noaptea doarme acoperit cu țoluri din lână și nu înțelege cum poți să dormi în saci de dormit. Patronul le-a adus odată, într-o toamnă friguroasă, saci de dormit, dar parcă toată noaptea l-au strâns dracii de gât.
Ăștia cu țigările umblă tot timpul pe aici. Mai mult noaptea. Coboară pe cărăruia aia de peste apă. Cine le zice ceva? Nimeni…ei cu ale lor, noi cu oile noastre. Frontiera vine cam tot la două zile. Nu trebuie mai mult. Ne mai întreabă una alta. Dacă meri mai încolo, pe valea Pop Ivan sunt camere, iar sus le au agățate de nici nu gândești pe unde. V-au văzut și pe voi că ați mers, dar știu că nu vă ocupați cu toate alea. Au ei clienții lor. Pe unii îi lasă să coboare, anume să îi prinză pe toți…

Stâna din Poiana Paltinu


Baciu Nicula cântă la goarnă. Cântă în amurguri și de sărbătorile mari. Acum e și una și alta, așa că se merită. Te furnici tot când îl auzi. Codrii în jurul lui răsună, slugile tac, iar oile se opresc din behăit. Mulțumit, ca după lucrul bine făcut, își aprinde o țigară de la ucraineni, că a noastre’s scumpe, umflă două păhărele de țuică, că vine sărbătoare mare, după care se culcă.
La noapte, nici dracul nu o să vină, peste stâna lui.

Iunie 2017, Poiana Paltinu

Traseu Vârful Pop-Ivan din Munții Maramureșului

Localizare: vârful este localizat pe teritoriu ucrainean, deși pe hărțile turistice de la noi, apare ca fiind exact pe frontiera dintre cele două țări. Practic, pe vârf ești în Ucraina.

Traseu: localitatea Petrova-Crasna Vișeului-Poiana Paltinu (traseu facil pentru mijloacele auto)-Cabana Parcului Național Munții Maramureșului (loc de campare)-Poteca Contrabandiștilor-Culmea Șerban-Vârful Șerban(1794m)-traseu pe frontieră, printre bornele românești și ucrainene-Vf Pop Ivan(1936m)-Vf Capul Groșilor(1591m)-Vf Paltinului(1711m)-Poiana Plaiului-Cabana Parcului Național Munții Maramureșului.

Traseul este nemarcat. Se urmareste practic cararea ce porneste de langa cabana Paltinu, trecand valea si urcand pe langa drumul de TAF, pana in Culmea Serban, unde se iasa din padure. De aici se urmareste aceiasi carare, pana pe Pop Ivan si mai departe tot circuitul pana in spatele Cabanei Paltinu.

Fiind într-o zonă de forntiera este necesar ca fiecare să aibe la el actul de identitate. Pe vârf, după ce se fac pozele de rigoare este recomandat să se coboare sub prima bornă românească, situată la un metru sub vârf, pentru se evita surprizele unei vizite inopinante a poliției de frontieră ucraineană.

Durata: în jur de 20 km, aproximativ 10 ore de mers lejer

Surse de apă: Valea Pop Ivan, lângă locul de campare, iar de-a lungul traseului, stâna de pe Cumea Șerban

5 thoughts on “Vârful Pop-Ivan din Munții Maramureșului: pe frontiera de Nord a României.

Add yours

  1. Mă gîndeam eu că nu v-a trecut vara asta de pomană şi abia aşteptam să vii cu poveştile şi pozele aferente.
    Mulţumesc de excursie!
    Dragi îmi sînt zonele din care se văd creste după creste cu nuanţe oglindite de cer.
    Foarte faine pozele voastre!
    Cîndva am fost relativ aproape ( aprox.10 km), căci am fost reperaţi de grăniceri şi ni s-a interzis să mergem mai departe.
    Pe vremea aceea nu se discuta.
    Inapoi, după ce ne-au legitimat şi reţinut datele personale şi… către casă, cu obligaţia de a merge la miliţie şi a anunţa pe unde am fost şi că am sosit.

    Liked by 1 person

    1. Inițial și eu am crezut că trebuie să mă declar la vreun oficiu al Poliției de Frontieră. Apoi, luând legătura cu oamenii din zonă Băii-Mare, ce au mai fost, am înțeles că trebuie doar să avem documente la noi.
      Acum, între cele două state, deschiderea e mare și știm de ce.
      Turismul transfrontalier e în toi. Cu toate acestea cărarea de acces nu e marcată, pentru a venii totuși cât mai puțină lume pe frontieră. Pe aceea cărare te joci, sărind ba în Ucraina, ba în România.
      Turiștii ucrainieni mănâncă sub vârf, pe pământ românesc bucurându-se că sunt în UE 🙂
      Din iulie, ei pot intra cu pașaport în UE, așa că am dat peste ei, într-un număr mare prin Rodnei.
      În rest să mergi pe o cărare printre borne de frontieră, pe o cărare, pe care ți s-ar spus că umblă băieții cu ranițe în spate, e ceva…pfuu…greu de descris.
      Tind spre o drumeție spre Vf Stogu, din Munții Maramureșului, vârf pe care cândva se întâlneau trei state: Regatul României, Cehoslovacia și Polonia

      Liked by 1 person

    2. …nu mai pot merge pe munte, așa, doar într-o simplă plimbare în Retezat, Făgăraș sau Bucegi. Trebuie să caut ceva, un lucru de care să se lege sufletul meu.
      Am trecut de faza ieșitului simplu. Nici rămasul în munte, singur, escalada sau orice altceva extrem nu mă încântă și nu e frica la mijloc.
      Vreau să caut lucruri de care să mă leg.
      Într-o vreme chiar credeam că nu mai îmi place muntele 🙂

      Liked by 1 person

      1. Nu-i bai.Deşi nu trebuie motiv pentru o drumeţie.
        E drept, altfel e cînd ai mai multe motive pentru ea.Îmbini utilul cu inutilul şi plăcutul cu plăcutul.
        Cetăţi, castele ( mai ales că în jud.Mureş sînt o grămadă) cu istoricul lor, floră, faună, pescuit ( dacă ai asemenea răbdări), pietre…
        Sau să încerci să localizezi toate “Scaunele de piatră” din Apuseni şi să încerci să afli istoricul, legendele şi ( sau ) adevărul despre ele.
        Sau…
        Caută şi dacă eşti destul de curios vei găsi o grămadă de…chestii pe care nu le-ai văzut pînă acum, deşi ai mai circulat pe acolo.

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: