Cernăuți: Tanti, mustăciosul și vanzătoarea de prune

Un autobuz cosmopolit pleacă aproape de miezul zilei din Suceava, spre Cernăuți. Trei brazilieni, un spaniol, un italian, un francez, doi țigani, câțiva ucraineni ce vorbesc românește și câțiva români ce vorbesc ucraineană, rezistă cu greu căldurii din Laz-ul vechi, de proveniență sovietică.
Șoseauă lină la noi, sărituri și hopuri la ei, spre deliciul italienilor bruneți, îmbrăcați în blugi, pantofi sport și cu freze gelate, bine conturate.
După graniță, din când în când oprim, la marginea dinspre drum a vreunui sat, ivit firav mai încolo, printre pomii fructiferi.

Pâlcuri mici de oameni urcă, vorbind românește. Femei cu batic în cap, prins la spate şi bărbați îmbrăcați în pantalonii costumului, cămașă albă cu mânecă scurtă şi pălărie împletită din pănușii cucuruzului în cap. Sunt românii lăsați dincolo de sârma ghimpată, trasată de Stalin cu vestitul lui creion de tâmplărie.

Tanti este româncă din Cernăuți. Muncește la Universitatea de aici, are şi ea părul împletit, haine și decența omului simplu. Cu portarii de la intrarea în curtea superbei instituții de învățământ, ea vorbește în ucraineană, explicându-le că de aici încolo, ne va prelua ea. Am ajuns târziu în fața intrării, după terminarea programului de vizitare. Am fi putut să venim a doua zi, dar nerăbdarea era mare. Tanti ne conduce prin câteva săli de curs. Cursurile s-au terminat de câteva zile, iar sălile au pardoseala dată cu motorină. Miroase ca în timpurile mele de demult. A petrol, praf și lemn îmbibat cu de toate. Tanti ține să ne spună, că suntem în sălile ce aparțin catedrei de limba română. De loc, ea este dintr-un sat de lângă Cernăuți. Îi pare rău că în Cernăuți nu se mai aude atât de mult românește ca în timpul bunicilor ei, dar exclamă mândră, că în satele din jurul orașului, doar în românește se vorbește.

Imagini cu “Universitatea Națională Yuriy Fedkovych” din Cernăuți, instituție ce poartă în prezent numele unui poet ucrainean, născut în Bucovina.

În întuneceala holului răcoros zgomotele devin stranii. Suntem doar noi, iar un geam deschis se trântește. Decorul și atmosfera mă duc cu gândul la filmele cu Harry Potter. Tanti a văzut România prima dată după ’90, odată cu căderea URSS-ului. A fost la Timișoara, pentru a-și vedea neamurile. În rest, nu a mai fost nicăieri. Îi este frică de ucrainieni. De cei care, crede ea, vor să îi ducă înadins, pe tinerii români de aici, în Donbas.

Pe fosta Uliță Domnească din perioda României Mari, agitație e mare. Printre casele cu arhitectură austriacă, actualul bulevard, Olga Kobyleanska, este decorul pentru filmarea unui spot publicitar. Fără a înțelege mare lucru, stau totuși să admir vânzoleala și bucuria pe care animatorii voluntari, mulți dintre ei luați direct de pe stradă, sunt încurajați să o afișeze. După un timp, îmi croiesc drum prin mulțimea slavă, sperând în adâncul inimii să fiu și eu un personaj care se scurge volatil, printre clădiri imperiale din alte vremuri si pe care în prezent, atârnă o mulțime de stegulețe în culorile Ucrainei.
Clădirea Centrului Cultural „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți are o terasă acoperită în față, la bulevard și o sală de lectură, cu cărți în limba română, în interior.

E mustăcios, puțin trecut și nu crede în viitorul Ucrainei. Țara o vede dezmembrată, plătind prețul diferențelor de tot felul, manifestate de-o parte și de alta a Niprului. Îi compatimește pe “rușii ăștia mici de margine” pentru că, dacă iei lucrurile și faptele așa cum sunt, au vrut și ei o țară a lor, luptându-se și încheind alianțe de-a lungul timpului cu toată lumea. Se simte român, chiar dacă tatăl e polonez. Satul lui e lângă Cernăuți, dar în el toți vorbesc românește. Puțin îi mai pasă acum de Ucraina. Muncește la Kiev, în construcții, iar visul lui e să plece din țara asta, mai întâi în România, apoi în Occident. La război nu îl mai poate lua. A mai făcut un copil, acum are trei și tot acum, este și singurul care aduce banii în familie. Diferențele dintre ruși și ucraineni mă îndeamnă să le caut în satele unuia și altuia, pe străzile orașelor și nicidecum în limbă.

În Cernăuți, acum e slavul la putere, iar limba lui se aude peste tot. Că e ucraineană, că e rusă, e cam totuna. Să lipești din nou orașul și zona României, e ca și când ai începe războiul.

Nuntașii veseli, în costume lucioase se plimbă mândrii pe lângă noi, iar fetele tinere își balansează provocator fesele bine conturate de rochiile mulate și scurte. Porumbeii zboară pentru îndrăgostiți, din decor lipsind doar trandafirii, cu care se zice, austriecii măturau pietonalul.
Mustăciosul rămâne la masa lui, cu un rest de bere agăţat de tuleiele mustăţii, iar eu mă mut la terasa din vecini. Sunt ademenit de o bucată mare de tort, desenată parcă ştrengăreşte de copii teribilişti, în miez de noapte, pe o vitrină lucioasă.

Dincolo de statuia lui Eminescu, câțiva oameni vând fructe de sezon. Privirea îmi cade pe niște prune mari și zemoase. Prețul lor mă dezamăgește puțin, fiind mai mare ca cel din România. Le iau totuși, din dorința de a ajuta omul simplu. Omul simplu e o femeie în vârstă, ce îmi înțelege limba. Are batic înodat sub barbă, o rochie lungă ponosită și șlapi chinezești de gumă, în picioarele murdare. Se consideră moldoveancă, nu româncă, iar limba pe care o vorbește e limba moldovenească, după care vizibil ofticată, ea nu mai vorbește deloc cu mine.

Îmi spăl prunele în arteziana de la picioarele statui poetului Taras Shevcenko și mă afund îndulcit, printre nuntașii veseli, în costume lucioase, printre fete tinere ce își balansează provocator fesele bine conturate de rochiile mulate și printre saltimbanci aiuriţi, membrii fără voie, într-o reclamă obscură. Porumbeii îndrăgostiților zboară, în timp ce eu mă volatilizez pe fosta Uliță Domnească. În jurul meu nuntaşii chiuie, îmbrăcați în costume populare românești, țăranii își vând în românește agoniseala câmpului și a livezilor, iar clădirile austriecilor, au stegulețe tricolore, agățate fistichiu, de faţadele frumos zugrăvite.

August 2016, Cernăuţi, Ucraina

Obiective turistice:

  • Clădirea Uiversitatii din Cernăuți
  • Statuia lui Mihai Eminescu
  • Fosta Uliță Domnească, actualul bulevard Olga Kobyleanska
  • Piața Teatrului, fostă Piața Vasile Alecsandri
  • Clădirea Gării
  • Casa Memorială Aron Pumnul
  • urme ale trecutului românesc

Cum ajungi la Cernăuți ?
1. Bucuresti – Suceava – Vadul-Siret, tren zilnic: Bucuresti (6,15), Suceava (13,09-13,26), Vadul-Siret (15,40), apoi legatura spre Cernauti cu tren local Vadul-Siret (17,43) – Cernauti/Chernivtsi (19,10); retur zilnic: tren local Cernauti/Chernivtsi (9,25), Vadul-Siret (11,08), apoi legatura spre Bucuresti cu tren Vadul-Siret (13,40), Suceava (15,50-16,03), Bucuresti (22,47);
2. Bucuresti – Suceava – Cernauti – Kiev, tren “Bukovyna”, circula duminica: Bucuresti (6,15), Suceava (13,09-13,26), Cernauti/Chernivtsi (19,10-19,55), Hmelnitki/Khmelnytskyi (2,47), Vinita/Vinnitsia (4,46), Kiev/Kyiv (8,07); retur vineri, cu trenul “Bukovyna” Kiev/Kyiv (20,05), Vinita/Vinnitsia (23,01), Hmelnitki/Khmelnytskyi (0,46), Cernauti/Chernivtsi (7,10-9,25), Suceava (15,50-16,03), Bucuresti (22,47);
3. Suceava – Vadul-Siret, tren local zilnic: Suceava (10,55), Vadul-Siret (12,55); retur zilnic: tren local Vadul-Siret (16,35), Suceava (18,46);
4. Bucuresti – Suceava – Cernauti, autobuz zilnic: Bucuresti-Obor (16,00), Suceava (aprox. 3,30), Cernauti/Chernivtsi (6,00); retur zilnic: Cernauti/Chernivtsi (16,00), Suceava (19,30), Bucuresti-Obor (6,00);

5. Suceava – Cernauti, autobuz zilnic, ora 13,00 (duminica 12,00), din autogara Suceava; retur din autogara mare Cernauti/Chernivtsi, zilnic, ora 7,10, sosire Suceava ora 10,55 (0749456947, 0751707931, 00380506709818, 00380506186908, 00380968110356, 00380508605418)

One thought on “Cernăuți: Tanti, mustăciosul și vanzătoarea de prune

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: