În alergare pe culmile Metaliferilor

10670194_791168224280220_1911788095036085774_n

Ceasul arată 22 de km alergați. Mă opresc și închei o săptămână, în care cu ăștia 22, am ajuns la 100.
Cu câteva ore în urmă, acompaniat în stomac de trei clătite mari cu brânză de capră, părăseam în fugă Valea Buninginii, urcând abrupt spre cătunul Ghedulești din Munții Metaliferi. Trec pe deasupra cătunului pe un drum de piatră și pământ, îmi salut din fugă mătușa, ieșită la plimbare și mă înscriu cu destul aplomb pe panta ce, după vreo 2 km maxim, mă va scoate sub Vf. Pietriceaua (1144m).

Imagini din cătunul Ghedulești:


Pe acesta, însă, îl las în urmă rapid, ocolindu-l și socotind că o abordare ar fi mai firească odată cu traseul de întoarcere. În tot acest timp alerg destul de bine, iar ceea ce mă face să mă simt în formă e lipsa pantei. Încrezător, mă îndrept hotărât spre șoseaua pe care conform hărții, trebuie să o găsesc mai jos. Pe culmea care desparte zona Abrudului de izvoarele Ampoiului, vântul bate răcoros, stâmpărându-mi căldurile. Două palme date peste bucile unei vaci, deschiderea unui zăvor și închiderea lui, sunt ultimele obstacole apărute. Apoi, printre animale ieșite la păscut și câtiva oameni ocupați cu întorsul fânului, aud șuruitul specific cauciucului ce atinge șoseaua.

E clar! Gata! Se vede asfaltul! Este șoseaua care face legătura între Depresiunea Zlatnei și Depresiunea Abrud-ului, iar în fața mea se află înșeuarea sau Pasul Bucium (925 m), pe care aceasta cale rutieră o străbate. Localnicii îi spun dintotdeauna locului Dealul Mare, probabil impresionați de diferența de nivel consistentă față de zonele învecinate. După câteva clipe pe marginea drumului, hotărăsc că ar trebui să mă întorc. Căldura începe să mă sâcâie, iar drumul de întoarcere se va dovedi dificil. După câțiva km, clătitelor mele, se pare că nu le mai place locul din stomac. Stau 5 minute la umbra oferită generos de copacii deși. Respir ușor, autoventilându-mă. Copacii pornesc de pe ambele părți ale drumului, se unesc deasupra lui și întuneca totul în jur. Protejat în acest fel de soare, stomacul se pare că își revine. Pornesc și ies din nou în soarele arzător. Alerg și mă opresc pentru câteva minute pe vârful Pietriceaua, doar pentru a admira priveliștea. Ce văd e silueta calcaroasă, masivă, a “Vîlcanului” (1257m). Științific, această mare masă de calcar, poartă numele de olistolit. Popular oamenii locului îi spun “Vîlcan”, după forma de con vulcanic pe care o are. Pe lângă această mare masă calcaroasă, trece șoseaua ce leagă de această dată, Abrudul de orașul Brad, județul Alba de județul Hunedoara. Pasul străbătut, este Pasul Buceș-Vulcan (725m).


Panta de sub vârful Pietriceaua o cobor în fugă. E destul de dificilă, având smocuri mari de iarbă, unde gleznele îți poate juca foarte usor feste. Peste puțin timp ies în drumul de pământ. Îl urmez o vreme, apoi alergând ușor, trec de-a dreptul prin curtea unor localnici ieșiți la un grătar. Deja sunt obișnuit cu uitatul lung după mine când alerg, așa că mă rezum la un salut și la un zâmbet de complezență.
Mai departe în față îmi apare stânca masivă a Vf Brădișor (1043 m). Stă fix pe cumpăna de ape, fiind limita naturală între județele Alba și Hunedoara. Aici regulile naturii și ale oamenilor nu mai sunt respectate. Un grup de oameni și-au construit case, au îngrădit terenuri și cresc animale. Casele moderne aproape că sunt lipite de peretele stâncos, al martorului calcaros. La vederea mea câinii încep să latre. Cobor, mărind ritmul alergării, schimbându-mi brusc direcția. Pe Valea Buninginii vroiam să cobor din partea opusă, dar asta însemna să urmez un traseu schițat foarte aproape de grupul de case și de câinii aceia furioși. Aleg o variantă cunoscută, dar…

Imagini Vf Brădișor (1043 m)

…în pădure pierd drumul, sar peste niște garduri și aterizez în curtea unei tanti ce mătură liniștită. Scurt, cu mâna, aceasta îmi arată direcția.
Două ore mai târziu, încing discul, pun bucățile mari de carne și aștept rumenirea lor, bine de tot.

Măslinele verzi merg bine cu brânza de capră, iar desertul este dat de o delicioasă miere, din muguri de brad.
O zi bună, spre perfectă!
Traseu

Sat Buninginea (jud Alba)-Valea Buninginii-Cătun Ghedulești-Vf Pietriceaua-Dealul Mare (Pasul Bucium)-Vf Pietriceaua-Vf. Brădișor-coborâre pe Valea Buninginii.

Traseul nu este marcat.

4 thoughts on “În alergare pe culmile Metaliferilor

Add yours

  1. Văd că începi să te mişti prin locuri dragi şi mie.
    Frumoasă-i priveliştea văzută de pe Buceş-Vulcan pe Criş în jos.
    Cînd eram de vîrsta ta mergem în drumeţii- pe atunci nu se alerga- iar mai tîrziu după bogăţia de pietre care se găsesc în Metaliferi.
    Am fost şi eu puţin, prin vecini, pe Găina.

    Liked by 1 person

    1. Radacinile imi sunt din zona. Merg de cateva ori pe an. In rest, incerc sa gust din toate 🙂
      Exista cateva catune, in curs de depopulare, care ma atrag ca un magnet
      Am urcat de doua ori pe Vulcan si mi-a placut tare mult. O sa mai urc, deoarece nu l-am batut pe tot la picior

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: