Am ales inca odata Ceahlaul, pentru a prinde si soarele muntelui, dupa ce lectia de dans precedenta de pe Ceahlau, s-a lasat cu vant si viscol. Intr-o formatie ideala, la care s-a adaugat Helen, cu chef de haladuiala si voie buna, calatoria pe acelasi traseu, prin Jgheabul cu Hotaru, a fost o reusita.
Soarele, aproape ireal de puternic, ne-a fost calauza iar apusurile si rasaritul, busole demne de incredere. “Altarul” dacilor liberi l-am vazut pe inserate, iar apusul, l-am parcurs pe viteza mica, pana la Dochia, acompaniati de lumina sfarsitului de zi.
Va invit pe Ceahlau, la Dochia, intr-o cabana, care se transforma treptat in modernism, dar care patreaza inca, atmosfera de altadata…pe care eu nu o stiu, dar o pot mirosi…asa ca tot imi plac mie mirosurile, care imi aduc aminte de altceva sau ceva…
Nu stati acasa la sfarsitul saptamanii, dauneaza grav sanatatii mintale! 🙂
Pa! 🙂
PS-Duster-ul a salvat un Logan, care a vrut sa se “sinucida”, cazand la propriu intr-un sant, cu botul in jos, nesupravegheat de soferul prea grabit. Revin cu filmuletul! 🙂
Am fost…si am sa ma mai duc…Asa este …Nici o descriere nu poate descrie VIETUIREA clipelor de PREZENTA acolo, in geana albastra a lumii…
LikeLike
Multumesc pentru cuvintele frumoase! 🙂
LikeLiked by 1 person
Eu trebuie sa-ti multumesc pentru reamintirile frumoase, pentru “starnirea” celor care prefera sa leneveasca cu paiul in gura… la poalele muntilor.
LikeLiked by 1 person
Am trait clipe frumoase la cabana…clubul alpin din Bacau si-a sarbatorit aseara, ceva ani de existenta. Am vazut niste poze cu aventuri montane, de dinainte de ’90. Impresionant echipament, dar pasiunea batea totul 🙂
LikeLiked by 2 people
TOT ceea ce este facut in afara “pasiunii” este de mantuiala, nu are consistenta, este NETRAIRE.
Inainte de 90′ excursile montane reprezentau adevarate supape eliberatoare de tensiunile acumulate in viata de zi cu zi… Concedii, duminici, zile libere …erau tot atatea prilejuri de evadare in mijlocul naturii , oaze de dezintoxicare sufleteasca si nu numai…
Cabanele, popasurile erau bine intretinute, fara invazia modernismului, chiar daca acesta vine cu utilitati suplimentare. Ceaiul cu rom incalzit pe plita, priciurile unde dormeam inveliti cu paturi cazone, mamaliguta cu branza de burduf la ceaun, cantecele , prieteniile si imprietenirile spontane, care ramaneau statornice…
Gata…ca m-am starnit…
LikeLiked by 1 person