A doua oara pe Ceahlau-relatare scurta, fara diacritice :)

Am ales inca odata Ceahlaul, pentru a prinde si soarele muntelui, dupa ce lectia de dans precedenta de pe Ceahlau, s-a lasat cu vant si viscol. Intr-o formatie ideala, la care s-a adaugat Helen, cu chef de haladuiala si voie buna, calatoria pe acelasi traseu, prin Jgheabul cu Hotaru, a fost o reusita.
Soarele, aproape ireal de puternic, ne-a fost calauza iar apusurile si rasaritul, busole demne de incredere. “Altarul” dacilor liberi l-am vazut pe inserate, iar apusul, l-am parcurs pe viteza mica, pana la Dochia, acompaniati de lumina sfarsitului de zi.
Va invit pe Ceahlau, la Dochia, intr-o cabana, care se transforma treptat in modernism, dar care patreaza inca, atmosfera de altadata…pe care eu nu o stiu, dar o pot mirosi…asa ca tot imi plac mie mirosurile, care imi aduc aminte de altceva sau ceva…
Nu stati acasa la sfarsitul saptamanii, dauneaza grav sanatatii mintale! 🙂
Pa! 🙂

PS-Duster-ul a salvat un Logan, care a vrut sa se “sinucida”, cazand la propriu intr-un sant, cu botul in jos, nesupravegheat de soferul prea grabit. Revin cu filmuletul! 🙂