Apostolii Călimanilor-Cetatea

Rezervaţia 12 Apostoli este locul unde natura a modelat roca vulcanică din Călimani, martorii de eroziune rezultaţi având fizionomii diverse, de la ciuperci, şopârle şi dragoni la apostoli, mareşali şi…sfincşi.

Continuare…

Sulful nu ne mai putea face nimic. Dispărusem din fosta carieră, înainte ca “el” să ne învăluie cu mirosul lui neplăcut. Cerul se însenina spre nord. Apostolii lucrau ei ceva în taină, acolo sus, pe platoul de la baza Vârfului Lucaciu. Născuţi din lavă, au văzut cam tot ceea ce s-a întâmplat aici. Şi lucrurile sunt multe… Urcăm uşor, cu chef. Ne întoarcem din când în când să privim partea cea mai impozantă a muntelui. E frumos. Iese abur din el. Semn ca respiră, deci are viaţă. Traseul trece printre fostele sălaşuri de vară, un fel de “riviera” crescătorilor de vite. Suntem pe drumul laptelui, marcat cu mult entuziasm pe una din plăcuţele traseului tematic. Îmi fac timp să nu urmez cărarea, sărind peste câteva garduri. Pe unul mă cocoţ triumfator şi mă uit către vulcan. Se reface, nu e bai. Mi-ar plăcea să bubuie dintr-o dată. Uau ce atracţie! Să înghită satele de la baza muntelui şi apoi să formeze un crater imens. Ce atracţie ar mai fi… și probabil, lumea s-ar înghesui de această dată mai ceva ca la circ. 🙂

Jos e Gura Haitii, cu megaliţii de la Necropola Hârlei. Am aflat ulterior de ei. Unul, dintre ei, este “cazat” chiar în curtea pensiunii unde am stat 🙂 Înca necunoscuţi la noi sunt vizitaţi de mulţi turişti străini, dornici de lucruri mistice și în felul acesta, Călimanul se face frate cu Bucegiul şi Buzăul, având acelaşi tată până la urmă, în persoana cercetătorului Densuşianu. Mai departe traversăm pădurea de brad, deasă şi întunecoasă. Un gând, din nou vine și nu îmi dă pace… aş vrea să întâlnesc un urs în cărare, dar să nu mă audă Raluca 🙂 ce lângă mine, chiar dacă nu știe la ce mă gândesc, pare a fi înspăimântată.

Ieşim din pădurea de brad şi începem să înaintăm, printre tufe de jneapăn şi mult afiniș. La o primă vedere aruncată în grabă peste tufărișuri, se pare că oamenii, însărcinați cu strânsul sezonier al fructelor de pădure, nu şi-au făcut treaba bine. Cu afine din belșug în jur, prind a face un ceai, amestecând totul la un loc, adică merișoare acrișoare, muguri de ienupăr și bineînțeles afine. Dar, în loc să salutăm “Mareşalul”, dăm mâna cu ceaţa. Se lasă brusc peste noi, venind în hopuri și salturi succesive, ordonate, dinspre vest, dinspre Bârgaie. Nu mai vedem nimic în in jur. Ne hotarâm să mâncăm. Cu siguranţă jos e vreme bună. Din ceaţă însă apare paznicul ei și mai târziu al închisorilor, materializat în domnul Dan, de la Piteşti, gardian de profesie și aventurier sadea. În drum spre nordul Moldovei, își face timp să îi vadă și munții, cutreierând prin locurile acestea şi dormind în maşină. De altfel, ne-am și împrietenit uşor, fiind o fire agreabilă, pe care din păcate, în ciuda numărului de telefon luat, nu am mai avut ocazia să o întâlnesc.

Intrăm în Cetatea Apostolilor chiar dacă valul de ceață pare a atinge un punct maxim al intensității lui. Ne întâmpină, anormal, taman Mareşalul. Ce chestie până la urmă, şi-a păstrat doar gradul. Sfinxul l-a pedepsit, punându-l tocmai pe el să păzeasca cetatea. Putea să pună un biet soldat sau chiar Cămila de lângă el. Nu, nu a vrut. Vroia să îl pedepsească, punând tocmai un mareşal la porţile cetaţii. Supărat probabil şi pe oameni, acum el tace. Soarta și ordinele de Sus l-au împietrit. Noi însă ne facem datoria, trecem frumos pe langa el, îl salutăm și îl înţelegem…

Ne urcăm pe Cămila alături de un grup venit taman de la Târgu Mureş. Vorbesc maghiara, limbă, alături de germană, legiferată, dar nu dominantă în zonă, până nu de mult. În istorie, aproape 100 de ani e puțin, așa că evenimentele scurse par a fi încă destul de intact împachetate. Aici era locul unde trei provincii româneşti aveau graniţe, și tot aici, românii, sfidând stăpânirile, se întâlneau pe acest platou. Veneau cu toţii din toate părțile, cu căruțele pline de mâncare, straie și alte cele necesare traiului, din toate cele trei provincii românești de atunci, divizate și chiar rebotezate: Ardealul, Moldova şi Bucovina. Se petrecea tot așa, trei zile şi trei nopti. Nedeia Călimanului se perpetua astfel continuu, de la ritualuri dacice la obiceiuri creştine. În felul acesta, înconjurându-i cu voie bună pe Străjerii Imperilor, aceștia nu aveau ce a le mai face.

Conducătoarea grupului mă abordează. M-ar cunoaste, lucru de altfel posibil, amândoi fiind din acelaşi oraș. Pentru câteva secunde, gândul că tricolorul ar fi de vină, mă face să zâmbesc. Sunt totuși oameni de treabă, semn ca muntele totuşi nu are graniţă. Ne despărţim cu strângeri de mână

Urmează un întreg tur al cetăţii. De aproape, pietrele nu mai aduc a mareşali, ciuperci şi cămile. Ne urcăm pe obrajii Sfinxului. Ba chiar şi pe nasul lui, borcănos, ca al unui bătrân ursuz. Pănă la urma e bătrân. Are aproape 2 milioane de ani în slujba Călimanului.

Într-un final ne luăm rămas bun și de la mareşal, ce brusc, pare că vrea a-mi spune ceva, aplecându-se uşor și doar ca eu să văd asta. Îmi şopteşte la ureche, iar eu zâmbesc şi oftez. Se pare că nu a îndeplinit un ordin! Trebuia să reînvie vulcanul, dar nu a făcut-o ! Şi tocmai Sfinxul i-a ordonat!Iar în vremuri grele, nesupunerea se pedepseşte, dar într-un final recunoaşte spăşit…

… i-au plăcut şi lui oamenii…

Drumuri Bune, Drumuri de Poveste!

9 thoughts on “Apostolii Călimanilor-Cetatea

Add yours

      1. Ma bucur ca pot fi de ajutor.Macar cu idei.
        Si daca ajungi pe la Rosia Montana sau prin zona, peste deal de RM sint Detunatele-Goala si Flocoasa.Cea Goala este chiar spectaculoasa-coloane de bazalt.
        Plus in zona sint Scarisoara cu ghetarul,Virtop,tot cu ghetar si Groapa Ruginoasa.
        Despre Groapa Ruginoasa gasesti ceva informatii aici:https://fosile.wordpress.com/2012/09/10/excursia-de-duminica-groapa-ruginoasa/
        Drum bun si distractie placuta!
        Alexandru.

        Liked by 1 person

  1. Sfarsitul mi-a trezit niste sentimente ciudate… mi-e tare drag Maresalu’ mai ales acum, dupa ce l-ai umanizat tu atat de frumos. Chiar si stancile au viata daca stii cum sa te uiti la ele!

    Liked by 1 person

  2. Multumesc,Calatorule!
    E de vis ce vad aici,la tine.
    E cit se poate de clar ca la anul imi voi face timp sa vad Calimanii in amanunt.Pina acum am fost doar pe la baza lor, in cautare de pietre.Si normal, am gasit ca e zona vulcanica.
    Trebuie un pic de timp, sa stai cu Apostolii in povesti, sa te bucuri de peisaj, de imprejur, sa te incarci cu energia locului.
    Frumosi sinteti, mai copii!
    Mai mergeti, mai spuneti tuturor pe unde ati mai fost.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: