Apostolii Călimanilor-Cariera de Sulf

Exploatarea sulfului din Căliman debutează odată cu anul 1971. 6 ani mai devereme, cercetările geologice, conduse de geologul E. Butnaru pun în evidenţă rezervele de sulf nativ într-un con vulcanic secundar. Este începutul unei aşa-zise descoperiri care va modifica radical zona. La aproape 2000 m, apare peste noapte un oraşel, cu nouă blocuri de locuinte, clădiri de birouri, centrală termică, alimentară, bufet. S-au ridicat platforme industriale, s-au asfaltat drumuri, apoi s-a trecut la felierea propriu-zisă a muntelui..

„Măi, aştia ne-au tăiat muntele!”-Sulf Căliman, o poveste uitată

…am un prieten bun. Cu siguranţă printre cei mai apropiaţi. Sunt puţini la ora actuală, dar el cu siguranţă e pe podium. Dar despre el o să scriu mai târziu. Ei bine, acest om, camarad pe munte, îmi spunea odată la o discuţie, în urma unei postări pe Facebook, ce începea cu întrebarea “Cui aparţine Călimanul?”, că muntele acesta aparţine lui Dan D., ocazie cu care îi mulţumesc că ne duce şi pe noi să îl vedem, de câte ori are ocazia.”

La mai bine de patru ani de atunci și eu adaug următorul lucru :

Da, erau vremuri în care descopeream muntele și punctul de plecare a fost Masivul (vulcanic) Călimani.

Frumos spus, unul dintre cele mai măgulitoare comentarii primite.

Cu siguranţă, Masivul Călimani impune respect. Este ca un erou de la Cotul Donului, pe care îl vezi în viaţa peste ani. Sulful i-a răpit un braţ (Negoiul Românesc), dar încăpățânat el rezistă. Scrutează zările prin turnul de control Pietrosu, iar nemărginirea cu siguranţă este a lui…

Cu alte cuvine Masivul Călimani este favoritul meu. Îl cercetez de căte ori am ocazia, atăt pe jos, dar şi cu maşina, forestierele lungi fiind perfecte pentru genul de off-road pe care îl practic.

Cum nu prea mai pot să stau pe acasă, la finalul unei frumoase săptămâni de toamnă, am luat din nou drumul acestui munte. În compania celor mai curajoase fete din gaşcă , 🙂 Mirela (soţia mea) şi Raluca, călătoria nu avea cum să dea greş. Obiectiv: 12 Apostoli, unul dintre locurile cele mai umblate din Călimani și totodată locul, unde mie îmi place să cred că apostolii te salută politicos, bucuroşi să vadă oameni în jurul lor, ținând cont, așa fantasmagoric vorbind, ca ei stau de ceva vreme neclintiţi. Şi cum să nu fie frumos, când într-una din localităţile de pe traseu sunt nevoit sa tractez pentru a porni cumva, o Toyota Landcruiser, imensă hardughie pe lângă Duster, ce mai avea după ea şi o rulotă unde rumega alene un ditamai cal. Ce senzaţie de mândrie pentru mine când curajosul Duster, reuşeşte după o accelerare bruscă și o scurtă patinare a roţilor, însoțită de miresme cu iz de ambreiaj “frecat”, să urneasca întreaga suită de agregate. Admiraţie din partea posesorului de cal, dar şi compătimire pentru el din partea mea. Poliţistul de lângă noi urma să îi aplice o amendă. Pentru ce? Probabil pentru lipsa triunghiului de presemnalizare. Dar, am plecat bucuros, ca după o aventură off-road într-o baltoacă. “Fetiţa” se dovedise tare!

După un drum în plină noapte, regretând că Pasul Tihuţa este prea întunecat, Gura Haitii, destinatia noastra de la poalele nordic al Călimanului ne întâmpină cu accente moldoveneşti. Suntem totuşi în Țara de Sus a Moldovei, botezată de austrieci, nu de noi, și pentru a crea o graniță, cu apelativul de Bucovina. În jur e pământ roșu, semn că sulful lunatic încă mai tânjeste după victime. În schimb, trecând la alte senzații, mi-a plăcut întotdeuna mirosul din cabane, înainte de o urcare pe munte. Aici, se pare, că libertatea devine doar a ta, nimeni neputând a te mai deranja. Pensiunea Poarta Calimanului se dovedeşte draguţă, cu produse autohtone, în care regescul unt de casă îţi face ispititor cu ochiul.

Nu e timp de pierdut, nici măcar pentru un traseu destul de ușor, cu rol tematic bine gândit. Între câteva încondeieri ale gândurilor, sub forma meditaţilor cu cafeaua sub nas și privit în gol, îmi fac timp să agăţ pentru o discuție și pe o posesoare de cal. Discut despre unde umblă această tânără fată, despre părerile ei legate de această destinație și stând încă sub semnul calului din rulotă tractat, bineînțeles despre această pasiune ce, din vorbă în vorbă, deduc că este una costisitoare. Doar că chemarea crestei Călimanului urla în noi. Tare de tot, încât “speriat” că în faţă văd circurile glaciare de sub Platoul Reţitiş, nu văd intrarea la dreapta pe poteca tematică şi mă duc înainte, spre braţul amputat, Negoiul Românesc. Şoseaua urca alene. Neagra Şarului şi Gura Haitii, râurile “moarte” vin şi ele. Depaşim şi bariera firmei romano-maghiare ce ecologizează zona. Ciudată combinație îmi spun, semn că relațiile inter-etnice, doar în armonie fiscală, sparg tiparele. Betonul dispare și apare macadanul. “Fetiţa” se zbenguie de plăcere. Garda mare la sol, suspensiile bune, duc exact spre terenul de joacă ce ne place atât de mult.

Transcălimanul, pentru că despre el este vorba, este drumul ce porneşte din Gura Haitii, special construit pentru fosta Cariera De Sulf. Drum perfect pe prima porţiune, compus din plăci de beton imense, se transformă într-un drum de off-road, peste munte, perfect pe sectorul care urcă din fosta carieră, trece pe lângă Şaua Pietricelu şi coboară spre Topliţa, trecând Călimanul. Un drum perfect, ideal pentru aventură, unde ai de toate. Superb!

Liniştea ne învăluie. Raluca zice că e prea linişte. Îi dau dreptate și apoi hâtru, mă gândesc că totuși, cine om fi, de suntem capabili să contrazicem realitatea. Muntele amputat ne priveşte din toate părțile și mai că ne-ar întreba și el, dar mai mult imperativ : Dar Cine dracu’, totuși, vă credeți!? Circurile glaciare au ochi, iar locul amputat sângerează. Sângele e galben, chiar verde, semn ca sulful i-a furat sângelui, roşul. Ce mai priveliște totuși. Dacă faci abstracţie de dezastrul ecologic, ai în faţă Vârful Pietricelu, sus de tot Reţitişul cu circurile glaciare, în dreapta creasta dintre Negoiul Unguresc şi Pietrosul Călimani. Iar în stânga înşiruirea compusă din Bradul Ciont, Iezerul Călimani (atenţie, vârful, nu lacul!). Sulful ne înconjoară din nou. Miroase puternic!

Vârful Bradul Ciont (1899 m)
Vârful Bradul Ciont (1899 m)

E drept, jos e cariera de sulf, începută prin anii ’70 şi terminată în ’97, în virtutea unor ţeluri economice care ţin de… oameni, doar de oameni. Ciudat peisaj totuşi. Sus natura e stăpână, peisajul alpin e la el acasă, jos e dezastrul cu lucruri începute şi neterminate după ’97. Rana e adânca, iar pansamentul aplicat nu face faţă. Aciditatea e mare în zonă, iar rădăcinile copacilor nu ştiu asta, în momentul în care străbat orizonturile de sol. Mor imediat ce ating caţiva zeci de centimetrii.

Un singur martor de-a lungul timpurilor rezistă. Zâmbrul (pinus cembra), relict glaciar, e un rege totuşi, un fel de brad, ce urcă fără nepăsare până la 2000 m, sfidând vremurile mai reci de aici. Nu înțelege nici el, ce au avut oamenii cu casa lui. Încăpăţânat ca un zimbru,peste timp ajunge să privească de sus, nepăsător si mândru. Lui, sulful nu i-a venit de hac! 🙂

Va urma…

9 thoughts on “Apostolii Călimanilor-Cariera de Sulf

Add yours

  1. Doamne, ce frumos e!
    Mai ca as fi tentat sa incerc o traversare cu Matizul.Ceea ce nu prea e indicat.
    Poate gasesc pe cineva cu chef sa calcam zona.
    Astept urmarea.
    Multumesc, pina acum!
    Pot sa visez pentru la vara.

    Like

      1. Multumesc, dar nu cu Matizul!Are telescoape pe gaz si asa scutura, ca-ti ceri moartea.
        Dar daca gasesc pe cineva cu chef de munte si merg in zona, te anunt!

        Like

  2. Bine scris materialul, si cu vorbe, dar si cu inima. Despre prietenie pot spune ca ii o variabila foarte valoroasa, mai presus de utlaje si alte atribute (as fi vrut sa spun lucrul acesta in cuvinte mai simple). Salutari Calimanului si din partea mea, daca mergeti acolo in weekend.

    Liked by 1 person

    1. Salut Georgica,
      Vad ca te-ai recunoscut in mica descriere. Sper ca ni te vei alatura cat de curand. Grupul are nevoie de tine. Cu bine camarade! Te voi saluta direct de pe Pietrosu…duminica! 🙂

      Like

Leave a Reply to Geo Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: