Becheciul, lupul şi noi.

Cam cu aproximativ un an în urmă, imediat după ce mi-am cumpărat Vitara, am fost invitat de o gaşcă de baieţi la o ieşire în natură. Eu, doar copilot pentru  “Soso” de la http://www.vitara4x4.ro/, cu impresii mari şi tari la aceea vreme despre cum va arăta maşina mea.Între timp aceste aspiraţii s-au cam domolit, izbucnind ici şi colo, lămurindu-mă cu timpul, că ceea ce vreau să fac, se potriveşte perfect cu ce am, iar de ce să nu mărturisesc, “băgatul” banilor într-o maşina nu e pasiunea mea…

Într-o formaţie de cinci maşini am plecat spre locul final al expediţiei, Dealul Becheci. A fost o excursie pe cinste, unde am avut ocazia să savurez peisaje sălbatice şi  zgomot de maşini turate. Ciudată combinaţie ar zice ecologistul convins, dar mie imi place.

După  aproximativ 1 an, ne-am întors la locul faptei printre ciulini, marăcini, noroi, puţină zăpadă şi un rezervor fisurat.

De aceasta dată, doar Sandu ne-a fost companion si călauză pricepută.

🙂 Român, ardelean si mureşan convins, cam din fiecare în egală măsură, Sandu este omul zborului şi eu de cate ori îl văd pe pământ nu inţeleg ce caută printre noi. Parapantist dedicat, omul stă mai mult prin aer decat cu roţile pe pământ, aşa că este lesne de înţeles, de ce la un moment dat, simţea lipsa parapantei în spate. Problemele omului?… Exactly 🙂

Cu ai săi 1080 m, Dealul Becheci sau Bichiş, domină cu autoritate înălţimile dintre Niraj şi…Olt. Situat în apropierea staţiunii Sovata, dealul cu altitudini de munte a fost încadrat de unii autori la zona montană din jur, respectiv Munţii Gurghiului. Probabil aceşti autori au vazut şi ei, cândva, acel film, în care într-un sat din Insula Mare a…Marii Britanii, locuitorii au avut o iniţiativă curioasă: sa transforme  un deal în munte. Parcă le-a reuşit… 🙂

Aici natura a excelat şi ea, dând unei zone vecine cu muntele, atitudine, da, nu altitudine, montană. De fapt, dacă călătoreşti de la Târgu-Mureş spre Sovata, coclaurile sunt aceleaşi. Altitudine, păduri de fag şi stejar, panta moderată, totul e la fel. Odată ajunşi la poalele Bichişului, panta se schimbă, bolovanii te învăluie, bradul alungă fagul, iar sus, pe platou, pajiştea subalpină îsi face simţită prezenţa, adaptată perfect la vântul tăios care bate din două direcţii: dinspre Târnava Mică sau dinspre Niraj.

Acoperit de formaţiunile vulcanice din vecini, din Gurghiu, Bichişul a rezistat cu brio. S-a comportat exemplar, chiar. Închipuiţi-vă, că în acest spaţiu a existat un număr mare de grămezi , alcătuite din nisip, argile, conglomerate în general sedimente. Doar că peste una, natura a luat lava racită şi foarte tare din Gurghiu şi a aşternut-o. Restul s-au topit din cauza vremurilor, doar una  rămânând mândră şi semeată sub pătura protectoare de lavă

Despre traseu numai de bine…după ce mi-am dat seama la una dintre înclinările mai neortodoxe la care am supus maşina că am rezervorul fisurat, am ieşit pe interfluviul dintre Niraj si Târnava Mică. Peisaj superb, dominat de Gurghiu si  Călimani, ieşiţi şi ei să ia lumină după câteva zile de negură totală. Becheciul se vedea mândru ca o pălarie asternută peste satele Nirajului. Sate legate între ele, prin drumuri de piatră, neasfaltate, semn că încă prostia nu s-a făcut frate de cruce cu asfaltul electoratului prostit. Prostie care se resimte din plin, odată ce ajungi sus în vărf, unde sanctuarul de rugă către “nimic” te întâmpină cam neortodox  🙂 Dar de ce să ne mirăm, dacă şi Bucegii se vor convertiţi la creştinism. Totuşi natura, îl cunoaste pe Dumnezeu, nu e nevoie sa îi reamintim cine îi e stăpânul. Să fie frică sau simplă superstiţie?

Doar lupul roşu, care mergea tacticos şi alene după o haită de caprioare în derivă, undeva deasupra satului Vărgata, probabil că ştie răspunsul, noi find simplii spectatori, tolăniti confortabili în lojele noastre comode.

Drumuri Bune, Drumuri de Poveste! 🙂

PS:Traseul sau kmz? :)..pe pm:adailton92@gmail.com