Născut şi crescut în Blaj , pe malul Târnavei Mari, dar cu dese incursiuni spre mezina “familiei”, Târnava Mică, prin partide de pescuit şi “băi” de neuitat, am avut dintotdeauna o pasiune pentru natură, pentru explorarea locurilor noi.
La început, locurile din jurul meu au fost primele pe care le-am cercetat. Alături de “băieţii” copilariei mele de pe stradă, am văzut şi cercetat cam tot ce s-a putut… excursii pe dealuri cu bicicleta, ieşiri la pădure cu cortul, pescuit în lacuri pustii, martore ale unor inundaţii de mult trecute şi alte excursii numai bune de povestit. Locuri ca: Pădurea Cărbunari, Tăul lui Galoş, Târnava Seacă, Pădurea Comnoşi, Valea Vezii, sunt locurile copilăriei mele, locuri de care veţi afla, chiar dacă nu sunteţi din zonă şi pe care cu siguranţă le veţi îndrăgi.
Vremurile au trecut, orizontul s-a mărit, locuri noi au apărut… dealul s-a transformat în munte, bicicleta în maşină 4×4 sau 4×2, dar cu gardă înaltă şi portbagaj încăpător
Am văzut Făgăraşul, “tata” munţilor noştri, de pe care am şi coborât cu o entorsă de gleznă, care m-a ţinut în casă, la etajul patru, o săptămână. A fost primul meu munte, prima mea experienţă pe munte, direct pe Vârful Moldoveanu. Cu toate astea în loc de sâmbete şi duminici liniştite au urmat alţi munţi: Călimanul vulcanic s-a transformat în idol, iar Cândrelul în pasiune. Iezerele glaciare din Retezat au fost cireaşa de pe tort, iar cheile salbatice, inimi de calcar. Au fost şi alţi munţi, fiecare cu povestea lui la timpul lui.
Au fost traversări de munţi şi dealuri, sate părasite, româneşti şi săseşti, fiecare cu povestea lui..Sper să vă placă, iar cum experienţele trebuiesc trăite alături de vorbe de duh, închei cu vorba unui amic, pe care l-am cunoscut într-o aventură de neuitat prin Apuseni, alături de oameni faini:
“Nimic bun nu ți se poate întâmpla acasă, în weekend!” – Doru Panaitescu
demeseriecalator 
Leave a Reply