Minsk, Belarus, Partea a doua- Românul de pe malul drept al Tisei

De felul lui, nu prea a fost curios de lumea din jur. În frumoasa luncă românească a Tisei, pe malul drept, în Ucraina, știrile despre lume au sosit întotdeauna zgârcit, iar atunci când ele, într-un târziu, ajungeau și aici, nu mai prea interesa pe nimeni. De felul lor, nici ai lui nu iși doreau altceva și chiar dacă ar fi vrut, tot nu ar fi putut face mai mult, decât să steie prin sat, să meargă la biserică sau să muncească la câmp și pădure, cât e ziua de lungă. Pentru ei, toate acestea erau vechi, clare și bine fixate în pământul acela roditor de la marginea muntelui, încât lumea, la revărsări, pe ei îi găsea intotdeauna la fel, nepăsători și uneori chiar ursuzi, băgați până în gât, în treburile de zi cu zi.

Continue reading “Minsk, Belarus, Partea a doua- Românul de pe malul drept al Tisei”

Brest, Belarus: Natasha, fortăreața orașului și alte amănunte

img_20180720_0911491239831113.jpg

Natasha călătoreste la Brest, venind cu trenul de la Moscova. Are părul blond, legat parcă într-un nod gordian deasupra creștetului, fața albă și mâinile pătate de un psoriazis incipient. Bea din ceaiul negru ce bântuie mințile și gurile călătorilor din acest spațiu, iar între reprizele dedicate unei astfel de degustări, pare a vorbi la telefonul mobil mereu cu aceiași persoană.

Continue reading “Brest, Belarus: Natasha, fortăreața orașului și alte amănunte”

Minsk, Belarus, Partea I-Orașul din vis

DSC_0545

Câteva tufe de măceș, având florile intens colorate în pigmentul roz, atât de drag în afișări diverse, astăzi feminității, mărginesc autostrada perfectă, ce leagă Aeroportul din Minsk de orașul capitală, udat de apele râului Svislach. Deși fermecatoare, tufele cu florile lor le văd întâmplător, căutând în schimb prin geamul autocarului asiduu și cu nerăbdarea dată de lunga așteptare a momentului, frânturi de peisaje ce se succed cu repeziciune, realităti plate de un verde intens, câmpie veche, nesfârșită, în care din loc în loc, băltiri mai mult sau mai puțin mari, își fac simțită vizual prezența. Îmbrățișând spasmodic trunchiuri viguroase de pini negrii, natura sfârșește implacabil și fără a beneficia măcar de șansa de a reveni curând, în fața primelor blocuri ce alcătuiesc imensul oraș.

Continue reading “Minsk, Belarus, Partea I-Orașul din vis”

Piatra Cetii, Masivul Trascău: Ion a lu’ Raica din Răicani

Munți joși, depășind aproape insular 1300 m, munții Trascăului sunt caracterizați prin culmi domoale, acoperite aproape tot timpul de fag și păduri în amestec, cu brad sau molid prezent aproape sporadic și doar acolo unde expoziția este opusă soarelui sau altitudinea depășește 1000 m
Priviți de jos din Culoarul Mureșului, Munții Trascăului par înalti, dar cu toate acestea, văzuți de la fața locului, ei depășesc doar insular 1300 m. În peisaj sunt caracterizați prin culmi domoale, acoperite în special de fag și păduri în amestec, rolul bradului în comparație cu alte locuri montane de pe cuprinsul țării decăzând drastic, acesta rezumându-se doar la o prezență sporadică.

Nicicând lui Ion a lu’ Raica din Răicani, nu i-a trecut prin cap, că grajdul lui ar fi prea departe de casă. E drept, cu grajdul sus, taman lângă Piatră și casa jos, nu prea aveai cum sta locului. În fiecare zi, vara cel puțin odată, iar iarna chiar și de trei ori pe zi uneori, preț de oră bună, el alt drum nu știa.

Continue reading “Piatra Cetii, Masivul Trascău: Ion a lu’ Raica din Răicani”

Basarabeanca din Liov și zbaterile unei națiuni

Prințul Danylo Halytsky (1201-1264) conducătorul Regatului Galiției și Volîniei, imortalizat călăre în apropierea Pieței Rynok din Liov
Prințul Danylo Halytsky (1201-1264) conducătorul Regatului Galiției și Volîniei, imortalizat călăre în apropierea Pieței Rynok din Liov

Venind la Liov, tanăra basarabeancă lăsase în urma ei, pe capul părintilor și al cunoștințelor, un văl de griji, suspine și regrete. Din punctul ei de vedere, pierduse marea de la Odessa, cu briza ei răcoroasă vara și valurile cimentate de frig, iarna, dar și pasiunea, tentația și seducția unui oraș fermecător. Câștigase în schimb progresul personal, pe care vestul Ucrainei, rutean, dar mai ales pro-european, se presupunea că i-l va oferi. Și nu s-a înșelat deloc. În oraș a intrat triumfătoare, stăpanind trei limbi, printre care și limba româna, cerintă obligatorie de altfel pentru noul post.

Continue reading “Basarabeanca din Liov și zbaterile unei națiuni”

Liov, Ucraina-Introducere

Clădirea Teatrului de Operă din Liov
Clădirea Teatrului de Operă din Liov

Lemn de mahon, picioare de scaune strălucitoare și catifea galbenă, spălăcită spre crem. Am rețineri și ușoare ezitări, în a mă așeza. Standard ridicat, lume străină, mediocră la ei, stăpâni aici, în galanta cofetărie din Liov(Lviv). Prețuri bune, iar banul face totul. Aleg ca de obicei două prăjituri, un Medovik și un Napoleon. Cea din urmă, rușii o dedică victoriei asupra mareului împărat francez din 1812, iar pentru multă lume, bucățelele de biscuiți sau glazură delicioasă, albă, simbolizează zăpada ce i-a ajutat pe aceștia în obținerea victoriei (Sabina Fati-Ocolul Mării Negre în 90 de zile). Medovik-ul în schimb e o împărțire frățească de această dată, între ruși și ucrainieni, strate succesive de foi, gust puternic de nucă, lapte condensat autentic și cristale bălțate de zahăr caramelizat crocant.

Continue reading “Liov, Ucraina-Introducere”

Pe Piciorul Bârsănescu din Munții Maramureșului: domnul N, ciobanul și virilitatea neamului

IMG_20170917_081604-01
Piciorul Bârsănescu și locul de campare. O excelentă vedere către Vârful Farcău(1957m), cel mai înalt punct al Munților Maramureșului de pe teritoriul României, se deschidea în fața noastră

Lume mută, murdară și pironită într-un vârf de munte galben. Cu toate acestea mă avânt înainte, fără să-nțeleg de ce omul nu vorbește, când eu îl strig. Un vițel scurmă jucăuș din picior în fața mea, uitând pentru câteva secunde, de prelungirea dătătoare de viață, ce pleacă din ugerul mamei.

Continue reading “Pe Piciorul Bârsănescu din Munții Maramureșului: domnul N, ciobanul și virilitatea neamului”

Sub Vârful Stogu din Munții Maramureșului: tânărul soldat hortyst, huțulul și drumul oaselor

Creasta masivă a Munților Maramureșului pe teritoriul Ucrainei, văzută de pe frontiera româno-ucraineană. La orizont Vârful Pop Ivan Cernahora (2028m)

La 14 octombrie 1944, 31 de români originari din Câmpia Transilvaniei, concentrați în lagărul de muncă forțată de la Vișeul de Sus, sunt încărcați pe fondul retragerii trupelor maghiarestrategic, într-un camion, băgați cu forța în două case din Moisei și împușcați. Aceștia, în prealabil, au muncit la drumurile militare și cazematele ce constituiau în viziunea regimului hortyst de atunci, o a doua linie de apărare în zona Munților Maramureșului, la Moisei, după pozițile principale din Pasul Prislop întărite puternic. În memoria acestora se va ridica ulterior monumentul de la Moisei .
Nu mă puteam aștepta, ca agentul Poliției de Frontieră din comuna Repedea să fumeze țigări de contrabandă. Dar, în timp ce eu completam formularul ce îmi va permite ulterior o incursiune turistică de două zile spre vârfurile montane ce punctează asemeni unor borne, actuala frontiera de nord a României, omul și-a aprins o țigară. Atunci, gândurilor mele legate de această zonă, li s-au adăugat acel ceva. Am ținut doar pentru mine acest lucru, conștient că nu aveam cum să îl exprim și mai cred că în acel moment și în acel loc, acestea nu contau. Datorită chemării energice a unui tovarăș de drum , nerăbdător din fire, am grăbit formalitățile. Am părăsit curtea Oficiului Poliției de Frontieră, pe un soare spălăcit, fumegând într-un colț de cer și pe un vânt ce împrăștia fumul imaginar din mintea mea, peste tot.

Continue reading “Sub Vârful Stogu din Munții Maramureșului: tânărul soldat hortyst, huțulul și drumul oaselor”

Trimisul Cuceritorului: impresii dupa un periplu polonez

 

Castelul Bedzin din localitatea poloneză cu acelasi nume

Zi de decembrie posomorâtă în Silezia polonă, la mai bine de doi ani de la ultima vizită. Iarna și aici, pare a îmbrăca până în acest moment, haina cenușie a unui sfârșit de toamnă parcă continuu în ultima vreme peste tot. Neadaugând vestimentarului său, nimic din ceea ce ține de garderoba sa albă, anotimpul acesta cade la nivelul latitudinilor temperate, acolo unde se manifesta până nu demult, atât de autoritar, într-un derizoriu nemeritat. Parcă înciudat pentru privitorul din mine, accentele tragice ale unei foste zone miniere, par a veni la pachet cu o recuzită cenușie, vânt mut și tăios, pe fondul unei umezeli cronice, destul de accentuate. Continue reading “Trimisul Cuceritorului: impresii dupa un periplu polonez”

Blog at WordPress.com.

Up ↑