Târgu Mureș, smiorcu’ zilei : când mă lovesc de cea mai mizerabilă formă de melancolie după comunism

-Ciolacu o vrut, doamna Ildiko, să dea 20, da’ nu l-or lăsat porcii ăștia.
-Așa e doamnă Ileana. Să știți că cel mai bine după comuniști, în țara asta am dus-o pe vremea lui Iliescu și a lui Marko Béla . Să nu’mi vie acum, să ‘mi spună mie cineva altceva că știi cum i-o zic! Bistoș că așa e!
-O doamnă Ildiko, ce vremuri… Când a murit tata, a lăsat cu limbă de moarte ca averea să nu se împartă copiilor ci să rămână la partid. Știa că noi ne vom certa. Eram șase frați și ne-am descurcat. Ne-a ajutat partidu’ că tata a fost conducător de CAP. Atunci stăteam la Simeria…

Continue reading “Târgu Mureș, smiorcu’ zilei : când mă lovesc de cea mai mizerabilă formă de melancolie după comunism”

Muntenegru, Restaurant Stara Kuca: boacăza de pe marginea drumului

Într-o boacăză pe marginea drumului, tranșează unu’ mieii gata rotisați ca pe fasole. În timp ce stau și aștept să îmi vină rându’, amuzat mă gândesc la “Tunurile din Navarone” scrisă de Alistair MacLean, una din cărțile copilăriei mele. Cu siguranță, bubuitura fiecărui obuz tras în acea carte este egalată, cel puțin, ca putere, de zgomotul fiecărei lovituri de satâr de aici.

Continue reading “Muntenegru, Restaurant Stara Kuca: boacăza de pe marginea drumului”

E 1 septembrie, e gata!

În timp ce pe un post de radio străin ascult melodia “Goodbye Teens” a lui Plavi Orkestra, în minte îmi vine un fragment din scrierea lui Vasile Ernu: Așa învață un copil să fie trist. Simțind cum pleacă vara.
Solistul trupei își continuă nestingherit recitalul înregistrat cândva: Goodbye Teens,
I’ll never be, I’ll never be a boy… și tot așa până când melodia se termină.

Continue reading “E 1 septembrie, e gata!”

Vărșag, Harghita, la izvoarele Târnavei Mari : studiind trogherimea lor, rămânem cu prezența impecabilă a unei țigănci deosebite.

Râul Târnava Mare iasă pentru prima dată la lumină din dunga unei păduri. Până în dreptul unui bolovan destul de mare și apoi încă cam 1 km bun mai la vale, râul acesta emblematic pentru mine curge sub forma unei înmlăștiniri, absolut fără niciun Dumnezeu, în care cu greu se poate distinge, la nivel de simbol, cristalinu’ unei ape de munte, greu încercat, uzitat și evocat în toate descrierile aiurea din ziua de azi.

Continue reading “Vărșag, Harghita, la izvoarele Târnavei Mari : studiind trogherimea lor, rămânem cu prezența impecabilă a unei țigănci deosebite.”

Sozopol, Bulgaria : Cândva, în convorbiri cu domnu’ Consul, numărând.

Din convorbirea cu un unșpemetrist sadea ce a zis că neapărat tre’ să stai la all inclusive dacă vii în Bulgaria că dacă nu, ce dracu, cine îți mai taie măgarul să-l halești…
Deocamdată, aici stau la Rosen, o localitate lângă Sozopol, într-o pensiune în care vorba “Consulului”, nu mai stă nimeni, decât un neamț și un ceh.

Continue reading “Sozopol, Bulgaria : Cândva, în convorbiri cu domnu’ Consul, numărând.”

Muntenegru, Balcani : când ieșirea din starea de lene înseamnă crimă, moarte, ucidere.

Pe vremea Iugoslaviei, muntenegrenii erau cu lenea. S-au făcut și încă se fac concursuri de care stă mai mult fără să facă nimic. Chiar acum un an a fost ultimul. La Podgorica, în capitală, au stat câțiva întinși pe jos privind cerul, într-un parc, mai mult de o zi. Pentru mine a fost impresionant. Adevăru’ e că ce dracu să și faci pe o coastă a mării unde nu trebuie să îți bagi iarna oleandrul în casă că îl pișcă geru’!?

Continue reading “Muntenegru, Balcani : când ieșirea din starea de lene înseamnă crimă, moarte, ucidere.”

Cătun Pleta, sat Țibău, comuna Cârlibaba : de vorbă cu Nikanor Trișiuk, un huțul sau când vorbele se scuipă ca după un imens rumegat.

Cătun Pleta, așezare de huțuli aproape de Cârlibaba, bine de tot urcată în Obcina Mestecănișului. Acces cu doiu’, cu căruță, cu 4×4 autentic. Mult nu mai este nici pân’ la frontieră. Miros de ferigă, de pișat de vită, de om cu munte, de ce trebuie. Nicanor Trișiuk, un huțul zice :
-Am făcut astăzi 65 de ani. Bei o bere?
-Nu
-Ești pocăit?

Continue reading “Cătun Pleta, sat Țibău, comuna Cârlibaba : de vorbă cu Nikanor Trișiuk, un huțul sau când vorbele se scuipă ca după un imens rumegat.”

Valea Cârlibabei, județul Suceava : sprijinit de Munții Țibăului, văd pulimea cum se sacrifică pentru ceva nedefinit. Dezmembrarea lumii este din nou aproape, dar nu o pot atinge.

Valea Cârlibabei e destul de lungă. Pe ea merge un drum care unește localitatea cu același nume de Izvoarele Sucevei. Ultima frontieră a României căci punctul de trecere cu Ucraina, de acolo, nu a fost folosit niciodată. Drumul e prin munte, e neasfaltat, e județean, este fantastic, dar e o păcăleală cruntă dacă te gândești la cât de senin e scris pe indicatorul din centrul Cârlibabei această direcție.

Continue reading “Valea Cârlibabei, județul Suceava : sprijinit de Munții Țibăului, văd pulimea cum se sacrifică pentru ceva nedefinit. Dezmembrarea lumii este din nou aproape, dar nu o pot atinge.”

Cârlibaba, Suceava : monumentul lor vs monumentu’ lui Iancu de Hunedoara de la Târgu Mureș.

Ungurii, regimentu’ 6, cantonat pe timp de pace la Subotica în Serbia de azi, alături de Legionarii Polonezi, duc greul bătăliei de la Cârlibaba (Fluturica) în primul război mondial. Avansul trupelor rusești este oprit, astea sunt date înapoi către Moldova, practic ele nu intră în Transilvania peste Pasul Prislop.

Continue reading “Cârlibaba, Suceava : monumentul lor vs monumentu’ lui Iancu de Hunedoara de la Târgu Mureș.”

Similitudini între Târgu Mureș și satul Breaza din Fundul Moldovei: deși nu ai crede, satul acesta obscur este în avantaj

La Breaza, în Fundu’ Moldovei, un cetățean și-a legat calul, semigreu’ de tracțiune, fără căruță, de un Stop în mijlocul satului după care el s-a priponit într-o crâșmă. A stat înodat acolo, animalul de semn, făcându-și treburile direct pe asfalt ore în șir, după care a plecat cu ăsta matol după el, trăgând-l pe mijlocul drumului atârnat în hățuri.

Continue reading “Similitudini între Târgu Mureș și satul Breaza din Fundul Moldovei: deși nu ai crede, satul acesta obscur este în avantaj”

Blog at WordPress.com.

Up ↑